Psihologii de viata

MONSENIORUL JOSEMARIA DE BALAQUER

2011-01-09T19:35:00.005+02:00

“Fă tot ce faci, din Iubire. Şi aşa, totul va fi mare. Chiar fapta măruntă.

Stăruinţa în faptele mărunte, din Dragoste, înseamnă Eroism.”

Monseniorul Josemaria Escriva de Balaquer s-a născut în Spania, în 1902; a studiat dreptul, teologia, filosofia şi literele. El a trăit o profundă experienţă creştină şi a urmărit să trezească în ascultători dorinţa de sfinţire laică (în mijlocul lumii) acolo unde ei trăiesc, muncesc şi se bucură, indiferent de circumstanţă, vârstă sau ocupaţie:

“Ceea ce te minunează, cred că are într-adevăr acest dar. Dumnezeu te-a căutat în exerciţiul profesiei tale ? Tot aşa a căutat pe cei dintâi: pe Petru, pe Andrei, pe Ion şi pe Iacob, aproape de plasele lor de pescari; pe Matei aşezat pe banca perceptorilor. Asuma-ti datoria să te sfinţeşti şi tu. Cine se gândeşte că aceasta e munca exclusivă a preoţilor şi călugărilor ? Tuturor fără excepţie le-a spus Domnul: “Fiţi perfecţi, aşa precum Tatăl meu ceresc este”.

Ca preot, Monseniorul aducea în parohiile unde slujea speranţa Împărăţiei cereşti pentru orice suflet omenesc, arătând că drumurile pământului pot fi drumuri de sfinţire şi lumină.

Redau în continuare o parte din cugetările sale care va invita sa va confruntati cu voi insiva într-un examen de conştiinţă care să redea sufletului pace, bucurie şi curaj, purtându-l uşor spre rugăciune, spre un contact mai intim cu Dumnezeu, învăţându-l să primească harul şi să răspundă cu o hotărâre clară şi generoasă.

Aminteşte-ţi

Nu-ţi voi povesti nimic nou.

Îţi voi răscoli amintirile,

pentru ca din mijlocul lor să răsară vreun gând

care să te rănească:

şi astfel să-ţi îndrepţi viaţa,

să păşeşti pe drumuri de rugăciune

şi de Dragoste.

Şi să sfârşeşti prin a fi un suflet ales.

Să nu-ţi fie viaţa stearpă. Fii de folos. Lasă urmă cu lumina credinţei tale şi a dragostei tale.

Şterge, cu viaţa ta de apostol, dâra vâscoasă şi murdară pe care au lăsat-o semănătorii de ură. Şi aprinde toate drumurile pământului cu focul lui Christos pe care-L porţi în inimă.

Fie ca purtarea şi vorbirea ta să fie astfel încât oricine te va vedea sau te va asculta vorbind, să poată spune: omul acesta cunoaşte viaţa lui Iisus Christos.

Nu fii mic. Măreşte-ţi inima. Fă-o universală. Nu zbura ca păsările de curte, când te poţi înălţa ca vulturii.

Seninătate! De ce să te mânii, dacă mâniindu-te superi pe Dumnezeu, plictiseşti pe aproapele tău şi petreci tu însuţi un moment greu… pentru ca, până la urmă, să-ţi treacă ?

Nu-ţi risipi timpul şi energia, care sunt de la Dumnezeu, azvârlind cu pietre în câinii care te latră pe drum.

Eşti oare un om de duzină ? Tu… cu grămada? Între noi nu încap călduţii. Umileşte-te şi Christos te va aprinde din nou cu focul Dragostei.

Te loveşti de caracterul unuia sau al altuia… Este firesc să fie aşa: tu nu eşti o monedă de aur ca să poţi place tuturor. Şi apoi, fără aceste ciocniri cu aproapele, cum ai putea netezi colţurile, vârfurile, asperităţile, imperfecţiuni şi defecte ale caracterului tău ? Cum ai putea dobândi forma desăvârşită, ordonată, puternică şi suavă a Dragostei, a perfecţiunii ?

Dacă firea ta şi a celor din jurul tău sunt dulcege şi moi ca frişca, nu te poţi sfinţi.

Fii energic. Fii bărbat. Fii om. Şi apoi… fii înger.

Nu discuta. Din discuţie nu răsare lumina, pentru că o stinge patima.

Nu vei putea fi un conducător dacă tu vezi în mulţime doar o treaptă pentru a te ridica. Vei fi conducător adevărat numai dacă ai năzuinţa de a salva toate sufletele.

Nu te teme de adevăr, chiar dacă ar trebui să te coste viaţa.

Adoptă în purtare curtenia pe care dragostea creştinească şi societatea în care trăieşti, o cer de la tine. Şi apoi, înainte! înainte spre culmi, cu o sfântă îndrăzneală, fără să te opreşti, până când vei urca toată coasta grea a împlinirii datoriei.

Pentru ce te dor şoaptele false despre tine ?

Dacă Dumnezeu n-ar fi cu tine, ai face şi tu la fel sau şi mai rău. Perseverează în a face bine şi ridică din umeri la şoapte.

Eşti curios, plin de întrebări şi de ascunzişuri, totdeauna la pândă. Nu-ţi este ruşine ca până şi în defecte să fii atât de puţin viril? Fii bărbat: aceste dorinţe de a cunoaşte istoriile altora schimbă-le în dorinţa şi în realitatea de a te cunoaşte pe tine însuţi.

Caută să fii cât mai aproape de Sfântul Duh – Acela care trebuie să te sfinţească. Nu uita că eşti templul lui Dumnezeu. Mângâietorul trăieşte în inima ta: ascultă-L şi fii supus inspiraţiilor lui.

Despre rugăciune

Fără rugăciune, acţiunea nu are nici o valoare. Rugăciunea este baza edificiului spiritual. Rugăciunea este atotputernică.

Nu ştii să te rogi ? Pune-te în prezenţa lui Dumnezeu şi din clipa în care vei spune: ”Doamne, nu ştiu să mă rog !”, fii sigur că ai şi început să o faci.

A te ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu. Dar, despre ce ?… Despre El, despre tine: bucurii, tristeţe, succese, înfrângeri, ambiţii nobile, preocupări zilnice, slăbiciuni… Mulţumiri, recunoştinţă şi cereri: iubire şi ispăşire. În două cuvinte: să-L cunoşti şi să te cunoşti, adică: sfântă intimitate.

Şi în meditaţie se aprinde focul. Pentru asta te rogi: ca să devii rug, flacără vie, care să dea căldură şi lumină. Şi atunci când simţi că nu mai ştii să mergi înainte, când simţi că te stingi şi că nu mai poţi da focului trunchiuri parfumate, oferă atunci ramurile şi frunzele micilor tale rugăciuni, scurte şi fierbinţi, care vor întreţine flăcările rugului.

Iisus a spus: “Şi eu vă spun vouă: cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” Roagă-te.

Când te duci să te rogi, du-te cu această hotărâre: să nu-ţi prelungeşti rugăciunea numai pentru că te simţi mângâiat şi nici să n-o scurtezi pentru că te simţi pustiu.

Nu-i spune lui Iisus că doreşti, în rugăciune, doar mângâiere. Dacă îţi acordă aceste mângâieri, mulţumeşte-I. Spune-I însă, întotdeauna, că doreşti stăruinţă în credinţă.

Stăruie în rugăciune ! Stăruie, chiar dacă osteneala ta ţi se pare stearpă. Rugăciunea dă întotdeauna roade.

Despre puritate

Sfânta puritate o dăruieşte Dumnezeu când se cere cu umilinţă.

Ce frumoasă e sfânta puritate! Dar nu e nici sfântă, nici plăcută lui Dumnezeu, dacă-i lipseşte Dragostea.

Mulţi trăiesc ca îngerii în mijlocul lumii.

- Şi tu… de ce nu?

Sfinţii nu au fost fiinţe anormale, cazuri interesante, materie de studiu pentru medicii moderni. Au fost şi sunt normali… din carne şi oase ca şi tine. Şi au învins!

Pentru a-şi apăra puritatea, Sfântul Francisc din Assisi s-a tăvălit în zăpadă, Sfântul Benedict s-a azvârlit într-un tufiş de mărăcini, Sfântul Bernard s-a aruncat într-un lac îngheţat.

- Tu, ce-ai făcut?

Iisus nu se mulţumeşte cu o parte: vrea tot.

Nu răsturna rânduiala lucrurilor: dacă Dumnezeu însuşi ţi se dăruieşte, la ce bun această înclinare a ta în primul rând pentru fiinţe?

Eşti slab şi de aceea cauţi un punct de sprijin pe pământ.

- Bine; dar ai grijă pentru a nu cădea, ca acest sprijin pe care-l apuci, să nu se transforme într-o greutate care să te târască, sau într-un lanţ care să te robească.

Te zdrobeşte durerea pentru că o primeşti cu laşitate. Primeşte-o curajos, cu spirit creştin şi o vei preţui ca pe o comoară purificatoare.

Sfaturi pentru perioadele dificile

Nu spune: “Această persoană mă plictiseşte”.

Gândeşte-te: “Această persoană mă sfinţeşte”.

Nici un ideal nu devine realitate fără sacrificiu. Leapădă-te de tine însuţi.

Mâhnire. Copleşeală. Nu mă miră. E norul de praf ridicat de căderea ta. Dar ajunge! Suflarea harului nu a risipit acest nor? Apoi, mâhnirea ta, dacă nu o înlături, s-ar putea să fie scoarţa orgoliului tău. Te credeai oare, desăvârşit, fără păcat?

Nu te descuraja. Te-am văzut luptând,… înfrângerea ta de azi este antrenament pentru victoria definitivă de mâine.

Nu lua nici o hotărâre înainte de a o considera în prezenţa lui Dumnezeu.

Dacă trebuie să slujeşti pe Dumnezeu cu inteligenţa ta, atunci a studia reprezintă pentru tine o îndatorire foarte serioasă.

Nu fii pesimist.

Nu ştii că tot ceea ce se petrece este spre bine?

Optimismul tău este urmarea logică a credinţei tale.

Ai pierdut ?

- Te rog gândeşte-te mai bine. Noi nu pierdem niciodată.

- Ţi-ai pus toată încrederea în Dumnezeu. Şi pe deasupra, ai întrebuinţat toate mijloacele omeneşti. Şi ai pierdut… Convinge-te de acest adevăr: succesul tău – acum şi în această încercare – era tocmai de a pierde. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu şi reîncepe.

Ce ai pierdut? – Tu nu poţi pierde. Fii convins de aceasta. Tu n-ai pierdut, ai câştigat o experienţă. Înainte !

Recurge la Îngerul tău păzitor în ceasul încercării. El te va apăra împotriva diavolului şi-ţi va da sfinte inspiraţii.

Trăirea interioară înseamnă tocmai asta: să începi… şi să reîncepi.

Să râzi de ceea ce este de râs. Dispreţuieşte gura lumii. Simte şi vezi pe Dumnezeu în tine însuţi şi în tot ceea ce te înconjoară.

Aşa vei sfârşi prin a dobândi sfânta îndrăzneală de care ai nevoie ca să trăieşti cu adevărata sensibilitate a unui creştin.

Şi dacă ai această sfântă îndrăzneală, nu te mai interesează “ce s-a spus” sau “ce se va spune”.

Un om nehotărât condamnă din nou pe Iisus la moarte.

Nu cere lui Iisus iertare numai pentru păcatele tale. Nu-L iubi numai cu inima ta… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor ale tuturor oamenilor care L-au iubit mai mult decât oricine.

Nu există altă iubire decât Iubirea de Dumnezeu !

Ce puţin lucru este o viaţă pentru a o oferi lui Dumnezeu !

Doamne, Dumnezeul meu. Te iubesc, dar învaţă-mă să iubesc!

Ştiu cât de mult mă iubeşti, Doamne… şi nu mi-am pierdut minţile!

Doamne, dă-mi măsură în toate…, în afară de Iubire!

Dacă Iubirea, chiar iubirea omenească, ne mângâie aici atâta, cât de mare va fi mângâierea Iubirii în Ceruri?

Nu uita că durerea este piatra de încercare a Iubirii.

Te doare lipsa de iubire creştinească a aproapelui pentru tine. Cât trebuie să-l doară pe Dumnezeu lipsa ta de iubire pentru El!

Nu critica: dacă nu poţi lăuda, mai bine taci.

Constrânge-te de este nevoie, ca să ierţi întotdeauna, din prima clipă, pe acel ce te insultă, oricât de mare ar fi răul sau ofensa care ţi se face, căci mult mai mult ţi-a iertat Dumnezeu.

Când te vei dărui lui Dumnezeu nu va exista nici o greutate care să nu poată fi învinsă de optimismul tău.

Bucurie

Dacă lucrurile merg bine, să ne bucurăm binecuvântând pe Dumnezeu care le ajută să înflorească.

Merg prost? Să ne bucurăm, binecuvântând pe Dumnezeu care ne face părtaşi la purtarea Crucii Lui.

Nu simţi bucurie? Gândeşte-te atunci: există o piedică între Dumnezeu şi mine.

- Aproape întotdeauna este aşa.

- Bucură-se inima celor ce caută pe Dumnezeu.

Virtuţi

Iisus… tăcea. – Tu de ce vorbeşti: pentru a te mângâia sau pentru a te dezvinovăţi?

- Taci. Găseşte bucurie în ocările ce ţi se aduc: vor fi totdeauna mai puţine decât meriţi!

Toate lucrurile de pe această lume nu sunt decât ţărână. Pune-le grămadă sub picioarele tale şi vei fi mai aproape de cer.

Te necăjeşti şi te întristezi pentru că te simţi rece şi sterp când te cumineci.

- Spune-mi, când te duci la împărtăşanie te cauţi pe tine însuţi, sau îl cauţi pe Iisus? Dacă te cauţi pe tine, ai motive de întristare…

O, Doamne! Pe zi ce trece mă simt mai puţin sigur de mine, dar mai sigur de Tine!

Ai încredere în Dumnezeu. El nu pierde nici o bătălie.

Bucuria şi pacea – sunt rodul lăsării tale în voia Domnului.

Trepte: resemnare în Voinţa lui Dumnezeu, acceptarea Voinţei lui Dumnezeu, iubirea Voinţei lui Dumnezeu.

Doamne, dacă aceasta este Voia Ta, fă din sărmanul meu trup, o Cruce.

Nimic să nu te lege de acest pământ, afară de dorinţa dumnezeiască de a preamări pe Dumnezeu.

Mică este iubirea ta dacă nu simţi îndemnul de a salva toate sufletele. Săracă îţi este iubirea dacă nu arzi de dorinţa de a insufla şi altor apostoli nebunia ta.

Fapte mărunte

Fă tot ce faci, din Iubire. – Şi aşa, totul va fi mare. Chiar fapta măruntă. Stăruinţa în faptele mărunte, din Dragoste, înseamnă Eroism.

Vrei, într-adevăr, să fii sfânt? Împlineşte-ţi micile îndatoriri de fiecare clipă: fă ceea ce trebuie şi fii în ceea ce faci.

Există oare, mai mare nebunie decât aceea de a împrăştia, cu mâini pline, grâul aurit pe pământ pentru ca de multe ori să putrezească?

Şi totuşi, fără această darnică risipă, n-am avea seceriş.

Fiule: care-ţi este dărnicia?

A fi copil

A fi mic: Îndrăznelile mari sunt întotdeauna ale copiilor. – Cine cere… luna? – Cine nu se uită la primejdii pentru a obţine ceea ce doreşte?

Fii copil al lui Dumnezeu şi bărbat în celelalte.

Nu dori să fii mare.

Când un copil se împiedică şi cade, nimeni nu e surprins… iar tatăl lui se grăbeşte să-l ridice. Rămâi copil şi când te vei împiedica, te va ridica mâna Tatălui Ceresc.

Rugăciunea voastră să fie bărbătească. A fi copil nu înseamnă a fi dulceag.

Ce bine e să fii copil! Când cel ce solicită o favoare e un copil, e de ajuns să spună: eu sunt fiul lui cutare.

Eu sunt… un fiu al lui Dumnezeu.

Ai văzut vreodată cum mulţumesc copiii? Imită-i, spunând, cum spun şi ei, lui Iisus, şi la bine şi la rău: “Ce bun eşti! Ce bun…”

Iisuse, chiar de ar fi să mor din iubire pentru Tine, niciodată nu-Ţi voi putea răsplăti harul pe care L-ai risipit pentru a mă face mic.

Doamne, dă-ne acea nebunie molipsitoare, cu care să câştigăm pe cei mulţi.

Porţi Cruce pe piept?… Bine. Dar… Poartă Crucea pe umerii tăi, în carnea ta, în inteligenţa ta: numai astfel vei fi apostol.

Trebuie să fii un “om al lui Dumnezeu”, om de viaţă interioară, om de rugăciune şi de sacrificiu. Apostolatul tău trebuie să fie o revărsare de viaţă “pe dinăuntru”.

Stăruinţă

Oricine poate începe; numai sfinţii stăruiesc!

Stăruinţa ta să nu fie urmarea oarbă a primului tău impuls, un fruct al inerţiei: să fie o stăruinţă gândită.

Care este secretul stăruinţei? Iubirea. Iubeşte-L şi nu-L vei mai părăsi niciodată.

Stăruie. Ca un copil care bate la uşă. Bate… şi bate încă… şi bate tare şi îndelung, fără ruşine. Şi cel ce iese să deschidă înfuriat se îmbunează în faţa nevinovăţiei făpturii inoportune…

Aşa trebuie să fii înaintea lui Dumnezeu!

Si nu uita : Raul instiga la rau, nu privi raul cu ochi rai caci te vei inrai si tu (te vei mania si vei deschide poarta suferintei si dorintei de rau in tine). Gandeste-te : cand vezi o nedreptate mare... oare nu te-nfurii tare?!

Fii cu mila fata de toate cele si incearca sa faci ceva bun in schimbul acelor rele. Sunt destui care vor admira si intelege.... poate vor si urma exemplul tau odata... :)

Teoria bolilor în citate

2010-12-12T19:44:00.000+02:00

"Până nu de mult, am crezut cu toţii că microbii cauzează boli infecţioase. Această concepţie părea corectă având în vedere faptul că microbii sunt prezenţi în toate infecţiile. În realitate, nu este adevărat. Întregul sistem imun este o "fata morgana" construit pe ipoteze! În cazul bolilor preventibile uităm sau trecem cu vederea prima fază as bolii, faza de conflict activ. Surprinzător este ca abia după această primă fază de conflict activ microbii devin activi! În realitate ei sunt activaţi şi directionaţi de creier. (vezi A.Bechamp - microzimele). Microbii nu sunt inamicii noştrii; ei ne ajută şi acţionează la comanda organismului nostru. Fiind "comandaţi" de către creier, ei ajută la eliminarea tumorilor, la eliminarea ţesuturilor bolnave sau necrozate. Ei sunt slujitorii noştri credincioşi, muncitorii oaspeţi ai noştri. Conceptul sistemului imun, al acelei armate care luptă împotriva microbilor, este pur şi simplu greşit!!"
Extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul "Noii medicini germanice"

"A sosit vremea să dăm uitării ideea că germenii "sar" asupra oamenilor şi le cauzează boli!"
Emanuel Cheraskin M.D.

"Microbii, cum ar fi fungii, bacteriile şi virusurile, sunt activi numai în faza de vindecare a bolii, iar maniera în care aceştia acţionează este în deplină concordanţă cu logica evoluţiei. Bacteria tuberculară, de exemplu, populează numai ţesuturile controlate "old-brain". Funcţia lor în faza reparatorie este să decompenseze tumorile care au devenit inutile cum ar fi cele de plămâni, colon, rinichi, prostată, uter, cele de glandă mamară, melanom şi mezothelioma. Bacteria tuberculară este esenţiala în procesul de "stopare" a proliferării celulelor "inutile", care proliferează, dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Dacă aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinărilor, abuzului de antibiotice sau chimioterapiei, tumorile nu pot fi dezintegrate! În timp ce bacteriile stopează şi distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate în procesul de vindecare al ţesuturilor controlate de cortexul cerebral (de ex. bronhiile, membrana nazală, stomacul, bila şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa şi infecţia stomacală indică faptul că un proces "virulent" de vindecare se afla în plină desfăşurare. În ceea ce priveşte virusurile, Dr. Hamer preferă să vorbească despre "virusuri ipotetici", deoarece însăşi existenţa virusurilor este pusă sub semnul întrebării. Dilema în care se afla medicina alopată este aceea că nu recunoaşte tiparul "în două etape" al oricărei boli, şi mai exact faptul că prima fază, cea de conflict activ este complet trecută cu vederea. Medicina alopata este atât de obsedant fixată asupra simptomelor (care apar de-abea în etapa a doua a bolii) încât nu dă nici o atenţie primei etape, ba chiar o ignoră total. Având în vedere că microbii sunt activi numai în a doua etapă, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reacţia firească a corpului la boală) şi mai ales având în vedere faptul că activitatea acestora este îndeobşte legată de reacţii precum febră, transpiraţie abundenta, dureri, frisoane, etc., microbii sunt consideraţi a fi dăunători şi provocatori de boală. Adevărul este însă tocmai invers, şi anume că nu ei crează boala. Pur şi simplu este organismul nostru cel care dă ordin microbilor să intervină în soluţionarea problemei. Microbii desigur că pot fi transmişi de la o persoană la alta, dar ei rămân în "adormire" până când persoana respectivă este ea însăşi în faza de vindecare a unei boli de acelasi tip."
Din "Dr. Hamer’s Medical Paradigm" by Caroline Markolin, Ph.D.

"La fel ca şi Bechamp şi Rife înaintea lui, Gaston Maessens a stabilit fără urmă de îndoială că germenii nu sunt cauzatorii bolii, ci dimpotrivă, sunt provocaţi de către aceasta".
Citat din "The Amaizing Wonders of Gaston Naessens" de Steven R. Elswick.

"Rife a demonstrat că în cazul în care intervin modificări de mediu sau nutriţie, bacterii benigne cum ar fi bacilus colon se pot transforma în bacterii "patogene". Rife a observat de asemenea ca bacilus coli se poate modifica în timp în agenţi bacterieni asociati cu tifosul, proces care poate fi şi reversibil. Rife sustinea că ..."în realitate, nu bacteria este cea care produce boala, ci dezechilibrul la nivelul metabolismului celular. Dacă metabolismul corpului uman este într-un echilibru perfect, bolile nu apar." Aceste afirmaţii sunt confirmate şi de cercetările mai vechi ale lui Alexis Carrel, efectuate la Institutul Rockefeller, prin care a fost posibilă controlarea ratei de îmbolnăvire şi mortalităţii provocate infecţios în cadrul experimentelor efectuate pe şoareci. Într-o dietă alimentară standard, rata de mortalitate era de 52%. Prin efectuarea anumitor îmbunătăţiri ale dietei, s-a obţinut o scădere a mortalitatii de până la 32&, apoi 14% şi în final de până la 0.45%!"
Dr. Raymond Obomsawin

"Protagoniştii şi practicienii medicinei scolastice au nevoie de paralizarea, prostirea şi teama destructivă indusă de fantoma virusurilor ca bază centrală pentru desfăşurarea activităţii lor profesionale:
- în primul rând pentru a aduce prejudicii cât mai multor oameni prin vaccinări, cu scopul de a-şi crea o clientelă cu afecţiuni cronice (deci permanent rentabile);
- în al doilea rând pentru a nu fi nevoiţi să admită adevărul că medicina alopata a eşuat total în încercarea de a terapia afecţiunile cronice şi, în acelaşi timp, a făcut mai multe victime decât toate războaiele luate la un loc. Fiecare practician al medicinei alopate este conştient de aceste fapte, dar din păcate doar foarte puţini îndrăznesc să discute această temă. De altminteri nici nu este de mirare că dintre toate categoriile profesionale, cea a medicilor se află pe primul loc în topul sinuciderilor. Medicina scolastică este cel mai important stâlp de sprijin al formelor dicatoriale de guvernare (dacă ar fi aici să amintim doar de experimentele naziste din lagărele de concentrare sau profitabilele afaceri făcute de Rockefeller şi Carnagie cu concernul german Faber înainte, în timpul, dar şi după cel de-al doilea război monial). Astfel poate se şi explică cum de medicinei scolastice îi este permis aproape orice şi nu este practic niciodată supusa unui control. Dacă nu vom reuşi să scăpăm de această medicină alopată, va reuşi ea să ne extermine pe toţi."
Dintr-un interviu cu Stefan Lanka asupra gripei aviare – 27.10.2005

"În condiţii favorabile, bacteriile îsi pot dizolva membrana şi se pot transforma în "forme celulare membrano-deficitare" amorfe, mici, puternic pleomorfice. Şi tot în condiţii favorabile microplasma poate căpăta proporţii gigantice ("large bodies") asemănătoare ca formă fungilor sau sporilor. Este esenţial să cunoşti aceste lucruri şi să recunoşti astfel de forme neobişnuite şi greu de detectat în ţesuturile microscopice deoarece, după experienţa mea, această formă microplasmală este forma pe care o iau microbii de cancer în interiorul corpului în cazul afecţiunilor umane. Datorită formei sale mici, microbacteria constituie o punte între bacterie (mare) şi virus (mic). Microbiologii îndrăgesc separarea acestora în virusuri, bacterii, microplasmă şi fungi, ca unităţi distincte. În fapt, este vorba de o interacţiune între aceste forme. Este binecunoscut faptul că bacteriile pot fi infectate de virusuri. Oricum, oamenii de ştiinţă se pare că nu pot înţelege cum un microb se poate metamorfoza în ceva asemănător unui virus, unei microplasme sau unei fungi."
Citat din "Bacteria: The Ultimate Cause of Cancer?" de Alan Cantwell 2003

"Bacteriile nu atacă organismele sănătoase, dar marea majoritate a medicilor îşi fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme."
H. H. Robertson, D.V.M.

"Teoria microbiană a bolii este o noţiune incredibil de stupidă! E ca şi cum ai spune că pompierii crează incendiul! Nu se miră nimeni de ce oare medicii nu sunt în stare să "captureze" chestiile astea? În peste 30 de ani de practică clinică nu am întâlnit încă nici un caz de hepatită infecţioasă care să se fi transmis la un alt membru al familiei din care face parte bolnavul şi credeţi-mă că într-adevăr am căutat peste tot un astfel de caz. Iar dacă cumva am să descopar un astfel de caz, voi căuta imediat sursa otrăvii sau toxinei, şi nicidecum un germen sau un virus. Propaganda bolilor infecţioase provocate de germeni este foarte eficace, căci astfel se ţine sub control peste 85% din populaţia educată."
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Singura terapie a bolilor degenerative care a confirmat este cea cu vitamine, minerale sau alimente esenţiale. Nici o medicaţie NU a vindecat nici măcar o singură boală degenerativă. Faptul că antibioticele distrug bacteriile din organism nu înseamnă că bacteriile sunt CAUZA bolii şi nici că antibioticele sunt cel mai bun mod de a trata o afecţiune. Klenner (MD) a demonstrat prin anii cinzeci prin studii efectuate în spitale (Southern Medical Journal) că vitamina C administrată intravenos în supradoze distruge absolut orice focar de infecţie (inclusiv tetanusul trismus) fără a provoca nici un fel de efecte secundare. Ceea ce a fost tratat prin administrarea de antibiotice este... SIMPTOMUL şi nicidecum boala însăsi. A spune că bacteriile cauzeaza boala este ca şi cum ai spune că pompierii cauzează incendiul numai în baza faptului că la locul incendiului se află..... pompierii. Bacteriile sunt EFECTUL, şi nicidecum CAUZA unei boli!!
Dr. Daniel H. Duffy Sr DC Geneva, Ohio.

"Medicamentele moderne şi vaccinurile s-au dovedit a fi o glumă proastă în menţinerea sau recuperarea sănătăţii. Medicamentele au produs numai speranţe deşarte. Săpunul şi apa, Slavă Domnului, sunt, oricum, mult mai adecvate pentru menţinerea sănătăţii. Suntem deja în stare să înţelegem destul de bine cum funcţionează sistemul imun şi cum, cu ajutorul unei nutriţii adecvate, putem obţine un nivel de sănătate optimal, atât ca adulţi cît şi pentru copii, doar cu ajutorul celulelor noastre albe şi al imunoglobulinei." Dr. Lendon Smith, M.D.

"Virusurile şi bacteriile nu sunt singura cauză a unei boli infecţioase, ci sunt cu totul altceva." Rene Dubois, Professor of Microbiology.

"Dacă aş putea să-mi mai trăiesc încă o dată viaţa, mi-aş dărui-o demonstrării faptului că germenii caută doar habitatul lor normal, ţesuturile bolnave, şi nicidecum nu provoacă o boală. Ei se străduie şi apar acolo unde este deja un ţesut bolnav, doar pentru că acesta le ofera un "mediu" prielnic lor."
R. Virchown (reputat reprezentant al teoriei germenilor, fiind chiar considerat părintele acesteia).

Şi aici v-aş ruga să menţionaţi pe lângă curajul unei astfel de afirmaţii, şi regretul şi adânca tristeţe a unui om care şi-a irosit viaţa, şi de acest lucru este conştient, căutând ceva ce nu există.

"Ideea bolilor contagioase are la bază teoria germenilor ca şi cauză a bolilor, şi anume că bacterii şi virusuri specifice provoacă boli specifice. Această teorie a fost în mod repetat demonstrată ca fiind ştiinţific incorectă, lucru care a fost admis în final de către însuşi Pasteur. Oricum însă, este dificil astăzi să anulezi această concepţie deoarece, pe de o parte aproape toate minţile au fost "infectate" de această teorie, iar pe de altă parte există o uriaşă opoziţie din partea industriei de "menţinere a sănătăţii" (adică concernele farmaceutice) care au un interes fundamental (adică finaciar) în existenţa bolilor, suferinţelor şi concepţiilor eronate despre boală. În esenţă, populaţia crede ceea ce doreşte corpul medical. Aceste teorii false menţin dependenţa de medicamente, de spitale, şi de medicii practicieni, şi nu este de mirare că tocmai ei sunt singurii care susţin şi ne învaţă că starea de sănătate poate fi recuperată prin administrarea de medicamente "otrăvitoare" . Dacă germenii joaca vreun rol în boli, acesta nu este în nici un caz un rol principal, ci doar unul secundar în comparaţie cu adevăratele cauze ale unei boli."
A. Baker M.A.

"Îi acuz pe medici că au încurajat cu bună ştiinţă superstiţiile şi excrocheriile din teoria bolilor provocate de germeni. Nu contest existenţa unei cantităţi infime de microorganisme, dar acestea sunt rezultatul şi nicidecum cauza bolii. Ele sunt "hienele", adică mâncătorii de cadavre, iar sarcina lor legitimă este de a curăţa locul, de a asigura "canalizarea" organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice şi importante pentru corpul nostru."
Dr Alexander Ross, FRS, FCPS, Professor of Hygiene and Sanitation.

"Bolile, factori patogeni sunt peste tot în jurul nostru, dar nu devin activi decât atunci când găsesc terenul fertil pentru aceasta."
Claude Bernard.

"Ca şi medic practician cu o experienţă de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privinţa apariţiei unei boli precum şi pentru eliminarea ei. Prima concluzie este că bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degrabă cred că o boală este provocată de o toxemie care afectează nivelul celular, pregătind astfel terenul prielnic multiplicării germenilor. A doua concluzie este că folosirea medicamentelor este dăunătoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzează deseori efecte secundare severe şi nu de puţine ori duc chiar la crearea de noi boli. Singurul beneficiu, dacă-l putem numi aşa, este că pacientul se va simţi, pentru o scurtă perioadă de timp, mai bine, dar aceasta doar datorită faptului că au fost atenuate nişte simptome, si nicidecum pentru că a fost eradicată o boală. Cantitatea de medicamente de pe piaţă creşte anual în proporţie geometrică. Sunt în prezent atât de multe, încât rareori se poate întâlni un medic care să cunoască toate aceste medicamente împreună cu efectele lor secundare şi pericolele pe care le pot aduce pacientului. Cea de a treia concluzie la care am ajuns este că bolile pot fi vindecate printr-o nutriţie corectă. Această afirmaţie poate părea simplistă, dar este întru totul adevărată. Şi nu aduce desigur nici un beneficiu financiar concernelor farmaceutice. Concluziile mele se bazează pe rezultatele experienţelor şi observaţiilor făcute de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum şi a numărului de pacienţi pe care am reuşit să-l tratez cu succes. Ocazional am apelat la medicaţie chimică doar în cazuri de urgenţă, dar astfel de situaţii au fost foarte rare. În rest am recomandat întotdeauna pacienţilor mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispoziţie."
Henry Bieler, M.D. "Food is your best Medicine" 1965

"Bolile sunt crize de purificare, de dezintoxicare" .
Hippocrate. Ştiţi dumneavoastră care, acela cu jurământul.

"Aceste microorganisme se hrănesc cu materialul toxic (otrăvitor) pe care îl găsesc în orghanismul bolnav, pregătindu-l pentru eliminare. Aceste minuscule organisme sunt derivate din alte organisme şi mai mici denumite microzime. Aceste microzime sunt prezente în tesuturile şi sângele tuturor organismelor vii unde rămân "în adormire" şi inofensive. În momentul în care sănătatea organismului este afectată de un material dăunător, are loc o transformare a acestor microzime. Ele se transformă în bacterii sau virusuri care se pun de îndată pe lucru şi încep munca de eliminare a acestui material dăunător. După care, în momentul în care misiunea a fost îndeplinită, respectivii "sanitari" revin automat la starea anterioară, de microzime."
Antoine Bechamp. Şi pe acesta îl ştiti dumneavoastră. Este cel de la care a plagiat Pasteur fără ruşine.

"Există o singură cauza care provoacă bolile, şi anume toxemia, mare parte a ei provocată în organism de către condiţii necorespunzătoare de viaţă şi de o eliminare deficitară a toxinelor din organism".
Sir A. Lane. Afirmaţie făcuta cu 80 de ani în urmă!

"Teoria germenilor provine de la Louis Pasteur, un chimist, despre care s-a dovedit că a plagiat de la Profesorul Antoine Bechamp (care datorită faptului ca a fost "furat" de către Pasteur, a fost şters din cărţile de istorie) un geniu contemporan cu Pateur care a descoperit adevărata cauză a bolilor. Însusi Pateur pe patul de moarte a recunoscut că "Germenii nu sunt nimic, totul este terenul fertil lor." Este o tragedie pentru omul de pe stradă faptul că teoria lui Pasteur a devenit o "dogmă". Dar în acelaşi timp este o mană cerească şi o mină de aur pentru concernele farmaceutice şi pentru breasla medicilor, care de atunci se ocupă permanent de îndoctrinarea şi prostirea omului simplu. Pentru ca o persoană să creada că o boală apare pur şi simplu doar pentru că un organism este "vizitat" de câtiva germeni sau virusuri călători şi pentru a accepta că într-un astfel de caz să te laşi otrăvit cu tot felul de medicamente sintetizate chimic (în realitate otrăvuri), este nevoie de o mare doză de naivitate şi superstiţie. "
Dr. D. Phillips

"Am tratat cu ajutorul igienei naturale timp de peste 16 ani o mulţime de pacienţi bolnavi de tot felul de forme de tifos, febră tifoidă, pneumonie, variolă şi dezinterie, şi nu am pierdut nici măcar un singur pacient. Acelaşi lucru este valabil pentru scarlatină şi alte forme de febră. Şi nu am recomandat niciodată medicamente."
Dr. Trall, 1860.

Sursa : http://active.info.ms/?a=articles&p=415

3. Imbratisandu-ti umbra!

2010-10-26T12:02:00.005+03:00

1. Identifica situatiile in care comportamentul tau nu a fost conform valorilor tale: actiuni de care nu esti mandru/a, de care iti este rusine sau comportamente care in mod constant s-au intors impotriva dorintelor tale.

2. Pentru inceput observa ca aceasta contradictie poate exista numai in conditiile in care tu ai valori pozitive. Reincredinteaza-te ca dai ce-i mai bun din tine pentru a-ti apara aceste valori, pentru a trai in acord cu ele si pentru a le demonstra prin comportamentul tau. Oamenilor le este permis sa faca greseli. Nimeni nu-i perfect, toti, dar toti avem atat defecte cat si calitati. Totul este sa inveti din ele si sa mergi mai departe.

3. Folosind lista cu cele 10 intrebari din articolul precedent, identifica opusul care se ascunde in spatele valorilor tale pozitive. De exemplu daca pretuiesti bunatatea, urasti cruzimea. Daca pui mare pret pe comunicare, vei uri situatiile in care oamenii nu vor sau nu pot sa se exprime pe ei insisi.

4. Fa o scurta cercetare in propriul trecut pentru a observa daca gasesi incidente in care ai experimentat aceste calitati negative – fie ca le-ai manifestat, fie ca ai fost victima lor. Uneori originile lor se afla inainte de perioadele pe care ti le poti aminti. Faptul ca tu ai o anumita valoare poate fi dovada ca un astfel de incident a avut loc ori poate ca nu ai reusit sa percepi acel incident intr-o lumina clara.

5. In eliberarea de emotii negative si convingeri limitatoare, te poate ajuta sa-ti clarifici evenimentele din trecut utilizarea tehnicilor NLP ca re-intiparirea evenimentului si revelarea unor perceptii pozitive si mai precise despre ce anume a avut loc.

6. Cateodata viata doare. Oamenii buni au parte si de lucruri rele. Aceasta pare adevarat daca ne limitam la a privi numai pe termen scurt ori numai la pierderile suferite in prezent. Extinde-ti perspectiva pentru a aprecia efectul global asupra intregii tale vieti, asupra a ceea ce se numeste "calatoria sufletului" si asupra a ceea ai avut de invatat. Cum te-au ajutat aceste lucruri sa evoluezi ori sa cresti? Chiar si atunci cand nu este posibil sa stii exact raspunsul la aceasta intrebare, luand si aceasta ca pe o posibilitate, umbra devine mai usor de acceptat.

7. Umbra ta reflecta o rana veche, adesea un model de comportament cunoscut de la inceputurile timpului. Recunoaste acest model ca pe un arhetip uman si gandeste-te la cat de importante ar putea fi invataturile. Ce intelepciune ar putea gasi aici sufletul tau?

8. E nevoie de smerenie pentru a-ti accepta imperfectiunile, a-ti recunoaste "nonconformistul incurabil" din interiorul tau, a-ti imbratisa umbra si greselile pe care, poate, le-ai facut.

Te poti iubi pe tine insuti/insati indeajuns pentru a face aceasta?

2. Cum se face ca oamenii spun una si fac alta?

2010-10-26T12:00:00.003+03:00

Atunci cand sunt condusi de conflicte si contradictii, care este cauza? Atunci cand valorizeaza principiul binelui, cum se face ca uneori se comporta exact pe dos?

In mintile noastre exista diferite parti. Fiecare parte poate avea propriile valori, nevoi, dorinte si comportamente. Pentru ca unele parti isi au originile in traumele copilariei, adesea ele scot la iveala rationamente si emotii specifice unui copil. Aceasta explica de ce un om ajunge sa se comporta ca un copil ranit atunci cand punctul sensibil i-a fost atins. In loc sa se comporte responsabil si matur, ajunge la comportamente stranii si irationale.

Comportamentele disfunctionale si ciudate sunt un indiciu ca undeva mocneste un conflict intre diferite parti ale mintii.

Exista parti care se ascund, sunt nemultumite si fumega adanc in cel mai ascuns colt al mintii. Aceaste parti intunecate rareori vad lumina zilei. Niciodata nu le este permis sa iasa la suprafata pentru ca ele reprezinta ceea ce uram cel mai tare.

Astfel, existenta lor este negata si apoi proiectata in lume ca ceva care ne va aparea separat, distant si indepartat. Din nefericire, aceasta umbra nu sta fara sa faca nimic.

De unde stii ca ai o umbra ascunsa in mintea ta? Daca te gandesti ca nu ai asa ceva, atunci probabil ca deja ai scos-o la lumina. Prin urmare nu ai nevoie sa citesti mai departe. Cu toate acestea, cei mai multi dintre noi au multe de castigat daca sunt capabili sa identifice aceasta parte ascunsa, dar puternica, a mintii noastre. Atunci cind te gandesti la cele mai inalte valori ale tale, fii atent la cele de care de indepartezi cel mai mult.

Modalitati pentru a recunoaste umbra:

1. Ce anume judeci cu cea mai mare asprime?
2. Ce comportamente negative urasti cel mai mult?
3. Ce valori nu vei adopta niciodata?
4. Ce este total inacceptabil in cartile pe care le-ai cititi ori despre care ai auzit?
5. Ce situatii iti provoaca greata?
6. De cine iti place cel mai putin?
7. Ce nu ai face niciodata?
8. Ce urasti sau condamni cel mai mult?
9. Pentru ce anume merita cineva sa fie pedepsit?
10. Ce anume indreptateste razbunarea si represaliile?

Exista o lege spirituala care spune ca nu reusim sa vedem in lume decat acele lucruri care exista si in mintea noastra. Cu cat mai mult te indepartezi ori nu vrei sa-ti recunosti umbra, cu atat mai frica iti este de faptul ca asa ceva ai putea fi chiar tu. Uneori, cu toate ca nici nu te-ai gandit vreodata sa ranesti pe cineva, in mod neintentionat si inconstient provoci durere si suferinta unei parti din tine si adesea chiar corpului tau.

O femeie foarte frumoasa cunoscuta ca plina de bunatate, prietenoasa si cu un comportament frumos a venit sa-mi ceara ajutorul in legatura cu o forma ciudata de timiditate. Desi isi dorea cu nerabdare sa aiba o relatie de cuplu adevarata, incercarile ei au dat gres din variate motive. Pentru ca in mod invariabil ea nu reusea sa aiba o relatie adevarata a aparut intrebarea: din ce motiv ori cu ce scop o parte din ea evita intimitatea si adevarata apropiere?

Au fost usor de identificat rani mai vechi din copilarie. Un trecut cu abuzuri emotionale si fizice au convins partea intunecata din mintea ei ca intimitatea inseamna o posibila tortura. In mod straniu, am descoperit ca acest model de gandire o putea conduce la situatii in care sa sufere din nou sau, mai rau, sa provoace suferinta altora. Exista si studii care au aratat ca victimele abuzurilor adesea devin "calai" abuzandu-i la randul lor pe altii.

Pentru ca cea mai mare parte a mintii ei pretuia bunatatea – ea insasi fiind supusa unui tratament generator de suferinta, orice fel de situatie abuziva pentru ea era dezgustatoare. Prin urmare umbra ei a decis sa o protejeze de orice astfel de situatie, impiedicand orice potentiala apropiere – cu toate ca isi dorea foarte mult o relatie adevarata.

Aprecierea intentiei umbrei este primul pas catre vindecare.
"Orice comportament are la baza o intentie pozitiva". Chiar si atunci cand rezultatul final cauzeaza suferinta, este important de inteles ca aceasta parte a mintii actioneaza urmarind ceva benefic.

Doar rationamentul si logica nu ne pot ajuta prea mult in astfel de situatii. In mod ironic, cu cat rezisti mai mult umbrei, cu atat ii oferi mai multa energie si putere. Atunci vor aparea contradictiile ciudate dintre intentia si comportamentul tau.

Pentru ca nu este posibil sa indepartezi chirurgical aceasta parte a mintii tale, cel mai bun mod de a o vindeca este acceptarea. Imbratiseaz-o intr-un spatiu plin de iubire, inceteaza sa o mai judeci, sa o blamezi ori sa-i opui rezistenta. Imbratiseaza-ti umbra.

Stephen Gilligan, autorul cartii "Curajul de a iubi", spunea: "Priveste in oglinda la strainul care esti tu. Cand vei putea sa te iubesti si sa te accepti ca pe un nonconformist incurabil, vei avea mai multa libertate sa alegi comportamente mai congruente cu valorile tale."

"Tot ceea ce avem este rezultatul a ceea ce gandim.
Daca un om vorbeste ori se poarta rau,
durerea il urmeaza.
Daca un om vorbeste ori se poarta plin de puritate,
fericirea il urmeaza
ca o umbra care nu-l paraseste niciodata."

Buddha

1. Lucrurile care ne deranjeaza la altii !

2010-10-26T11:57:00.003+03:00

Am stat sa ma gandesc ca lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile mele defecte de caracter. Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice, sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine - ei intrupeaza chiar acea trasatura de caracter pe care o ai, pe care ti se cere s-o observi, la care ti se cere sa reflectezi, pe care trebuie, prin urmare, s-o vindeci. Toate sufletele de pretutindeni au organizat lucrurile astfel. Acei “altii” pe care ii judeci si ii respingi cat se poate de zgomotos, iti zgandaresc cel mai mult propria rana dureroasa, recunoasterea ta defensiva ca privesti la parti din tine insati, despre care iti dai seama, la un anumit nivel, sa au foarte mare nevoie de ajustari. Cand acele caracteristici isi fac aparitia in alta persoana, si declanseaza in tine aceasta reactie, multumeste-i acelei persoane, pentru ca iti ofera darul auto-examinarii. Cum altfel s-ar putea trezi o persoana adormita, decat daca primeste un ghiont ca sa se trezeasca din atipeala - ghiontul fiind lucrurile pe care le resimtiti ca iritare, prejudecata, critica si fatarnicie? Desigur, in mare parte a timpului, nu esti constienta de darul pe care ti-l aduce altcineva si, in schimb, incerci sa-i eviti pe cei despre care spui ca-ti displac.
Atunci cum sa rezolvam acest paradox - faptul ca ii evitam pe cei pe care ii atrag sufletele noastre?

Mai intai, sufletul atrage spre tine, prin intermediul altcuiva, ceea ce iti seamana - iar apoi, mintea supervizeaza respingerea, pentru ca sufletul nu are dusmani, in schimb intelectul, da. Intelectul este cel care tine pe raboj socoteala celor despre care crezi ca te-au nedreptatit, in timp ce latura ta superioara nu are nici o obiectiune fata de nimeni. Asa ca mintea judeca, apoi condamna, descopera prostia, gaseste defecte si se opune, respinge, se fereste, dispretuieste - si face toate astea, in timp ce sufletul asteapta cu rabdare si cheama spre sine inca o persoana, din alt loc, la alt moment, pentru a te imboldi din nou, pana ce ajungi sa observi celalalt eu din fiinta ta. Astfel te indrepti spre acele laturi ale tale pe care nu le recunosti, pentru care esti pregatita.

Cu siguranta, insa, ca nu toate trasaturile de caracter pe care le consideram neplacute la altii, reflecta ori oglindesc acelasi lucru in propria noastra persoana? Sa luam, de exemplu, trasaturile unui alcoolic, casatorit cu o femeie care se opune obiceiului sau de a bea. Daca ea nu bea de loc, cum sa se reflecte asta asupra ei?

Pentru ca, in viata cuiva, sa-si faca aparitia unele trasaturi de caracter “enervante”, care sa declanseze astfel o reactie de judecata, critica, resentiment, ori automultumire, inseamna ca se intampla ceva cu planurile sufletului. Trebuie sa recunoastem ca aceste idei nu sunt pentru cei prea sensibili, dar daca viata ta functioneaza cum trebuie si crezi ca esti pregatit pentru marea liga spirituala, gandeste-te ca maestrul nu se enerveaza pe nimeni, in nici un fel de conditii si de aceea poate chema la el orice experienta, fara prejudecati ori sentimente de superioritate.

Prin intermediul prietenilor, al colegilor, chiriasilor, patronilor, copiilor si vecinilor, sufletul atrage adesea catre el trasaturi si caracteristici comune - dar care par a fi disimulate in altcineva. S-ar putea ca particularitatile modului in care sunt impartasite aceste caracteristici si trasaturi sa nu fie identice. Femeia din exemplul tau se poate intreba unde manifesta si ea comportamente specifice unei dependente, pierderea stapanirii de sine, sau manifestarea unei anumite slabiciuni. Cercetand prin introspectie, va vedea in ce mod da dovada de dependenta fata de vreo substanta, de alimente sau sex, ori poate are obiceiul prost de a-i teroriza emotional pe altii, sau de a-i judeca pe ceilalti. Prin acest mesaj, incercam o actiune foarte personala, asa ca fii atenta la el. In exemplul tau, sufletul intreaba de ce ar trebui cineva sa-l judece atat de aspru pe un alcoolic, atunci cand ai si tu aceeasi caracteristica in comun cu el, doar cu detalii diferite. Invers, adesea intruchipezi chiar tu, macar intr-o anume masura, acele trasaturi pe care te simti indemnata sa le indragesti si sa le admiri la ceilalti. Vezi, iti ajunge sa privesti in jur ca sa vezi de cine esti inconjurata - iar dintre acestia, cine iti starneste vreo reactie - si vei descoperi zone ale propriei tale dezvoltari spirituale, care solicita sa fie abordate si vindecate.

Ce spui, insa, de un om de afaceri posomorat, prost-dispus, care este enervat si deranjat de giumbuslucurile adolescentilor zgomotosi din apropiere? Vrei sa spui ca acesti adolescenti au caracteristici comune cu ale omului de afaceri?

Cand altcineva iti declanseaza o reactie de furie sau iritare, de enervare, de judecata sau gelozie, este posibil sa detii si tu, in personalitatea ta, caracteristici similare, care trebuie vindecate - sau poate ca ai atras spre tine trasaturi pe care eul tau superior iti cere sa le dezvolti, trasaturi pe care nu le arati de obicei. In cazul omului de afaceri, sufletul lui poate ca-i cere sa “se lumineze”, sa regaseasca bucuria, rasul si umorul, asa cum sunt intrupate de tinerii din jurul lui. Cu cat este mai rigid, cu atat va constata ca este mai mult inconjurat de cei care reprezinta veselie si jovialitate. In cazul lui, caracteristicile din celalalt pot parea chiar ca au aspectul de iresponsabilitate, pentru ca sufletul ii cere ca tendintele sale rigide sa se destinda si sa fie echilibrate prin veselie. De aceea, cei care sunt de obicei punctuali, ajung pana la urma sa se casatoreasca cu cineva care este permanent in intarziere. Contrariile se atrag, dintr-o ratiune minunata, plina de suflet.

"Iubeste-ti umbra" - Tradus si adaptat dupa Arielle Essex.

damaideparte.ro

"Acolo unde exista multa lumina, umbra este adanca." Goethe

Damanhur - o incredibila utopie subpamanteana

2010-09-10T11:37:00.001+03:00

Existenta uriasului templu subteran Damanhur , supranumit Orasul Luminilor, a constituit multa vreme un secret pastrat cu strasnicie. Vastul complex de galerii si domuri subpamantene este cel mai mare din lume si, pana de curand, nici unui intrus nu i-a fost permis accesul aici...

La 30 de kilometri de orasul italian Torino se afla orasul subteran Damanhur , "sediul" comunitatii damanhuriene. Locuitorii sai sustin ca puternica lor baza sociala, spirituala si economica reprezinta un exemplu demn de urmat de catre intreaga omenire. Ei au propria constitutie, propria moneda (credito) si propria limba, folosita in ritualuri. Idealul declarat al damanhurienilor il constituie promovarea libertatii de exprimare si circulatie a ideilor, incurajarea creativitatii si "imbunatatirea sinelui", vazute ca pasi pe calea evolutiei superioare a speciei umane.

Istoria Damanhurului mentioneaza: "Primul tarnacop a lovit stanca intr-o noapte calda de august. Era anul 1978: o stea stralucitoare a strabatut, incet, cerul, lasand in urma ei un praf auriu, care s-a asternut pe pamant. Era un semn bun, era momentul prielnic pentru a incepe sapaturile in munte, catre inima Pamantului, pentru a construi un templu cum nu s-a mai construit de mii de ani. Trebuia sa fie facut cu mainile si vointa oamenilor, si nimeni nu trebuia sa stie de asta."

Existenta templului subteran a fost facuta publica abia in urma cu cativa ani, de catre un fost membru al comunitatii. De atunci, Damanhur si-a deschis portile si pentru vizitatori. Se poate patrunde in Damanhur printr-o intrare secreta, in spatele careia se afla un labirint de coridoare ce conduc spre o sala imensa, decorata cu simboluri oculte. Deasupra se afla cel mai mare dom de vitraliu din lume, cu un diametru de 10 metri si avand forma unei uriase roti de foc.

Pretutindeni, simbolurile evoca dualitatea existentei - barbat-femeie, bine-rau, Soare-Luna -, podelele sunt decorate cu mozaicuri iar peretii cu figuri in marime naturala, reprezentate dansand si luptandu-se. Toate acestea au fost lucrate exclusiv cu mana, asa cum au cerut intemeietorii. Fiecare incapere simbolizeaza un aspect al existentei: sala metalelor, unde viciul si virtutea duc o lupta fara sfarsit, sala pamantului, cu usile sale solara si selenara, sala oglinzilor si sala apei, unde peretii sunt decorati cu texte initiatice, scrise in limba secreta a comunitatii.

Serpii aurii care traverseaza peretii simbolizeaza "liniile" ce strabat Pamantul ca un urias sistem nervos - idee preluata din teoria meridianelor corpului uman, folosita in acupunctura. "Aceasta comunitate crede in frumusetea interactionarii creative - ne ocrotim si ne modelam reciproc, asemenea pietrelor dintr-un rau" - spun damanhurienii. Exprimarea convingerilor prin arta cantareste la fel de mult ca si credinta insasi.

Aici, femeile si barbatii sunt parteneri egali si isi unesc fortele completandu-se reciproc. Damanhurienii au un mod specific in care "se lupta cu fortele malefice": calatoriile astrale. Nu numai ca exista cursuri de felul acesta la Universitatea Damanhur , dar exista si o incapere speciala rezervata calatoriilor in timp si spatiu.

"Am fost in Egiptul antic si am vorbit cu faraonul - i-am spus sa construiasca o piramida la Dendera. Asa ca, atunci cand vei citi ca a fost descoperita o piramida, vei sti cum a ajuns acolo", povesteste cu nonsalanta o femeie. Persoana care detine cele mai multe dintre secretele comunitatii damanhuriene este Oberto Airaudi, fondatorul Damanhurului, pentru care calatoriile astrale au devenit deja rutina. "Raul este in noi si el trebuie indepartat; din fericire, sta in puterea noastra s-o facem. Daca ne vom folosi in mod rational libertatea, inclusiv pe aceea de a alege, vom evolua spiritual si, o data cu noi, o data cu fiecare individ in parte, si umanitatea va evolua spiritual" - spune el.

Cum simtul responsabilitatii priveste si mediul inconjurator, la Damanhur se construieste o biosfera imensa, un ecosistem cu propriul microclimat, care sa protejeze copacii - "antenele templului subteran". Damanhurienii lucreaza manual matasuri si tesaturi cautate de marii creatori de moda si picteaza tablouri care se bucura de o foarte buna cota pe piata de specialitate. Exista, de asemenea, o puternica linie de export pentru mancarurile si bauturile lor traditionale.

Povestile oamenilor care au renuntat la stilul propriu de viata si au venit la Damanhur pentru a duce aici o existenta spirituala, in comuniune cu natura si cu legile ei, sunt captivante. Sunt oameni care au vandut tot si au venit la Damanhur de departe, in speranta unui nou inceput. Unii au ramas, altii s-au intors dupa o vreme la viata "normala" - cu totii, insa, au avut parte de o aventura unica, au avut ceva de invatat din incercarea de a construi o lume in care conceptele-cheie sunt libertatea de expresie, respectul pentru natura, creativitatea si spiritualitatea.

Vindecare Emotionala si Psihica

2010-07-23T14:15:00.001+03:00

Din 1936, treizeci şi opt de remedii cu flori descoperite de Dr. Bach au fost folosite pentru a restabili echilibrul emoţional şi psihologic al oamenilor, în timpul perioadelor de stres intens şi uşor.

Florile lui Bach, ca si alte remedii naturiste, trateaza persoana si nu boala sau simptomele acesteia si, in special actioneaza asupra starii emotionale a omului.

Edward Bach clasifica şapte stari majore emotionale si psihice:

* Teama
* Nelinistea, incertitudinea
* Interes insuficent pentru a trai in prezent
* Singuratate
* Sensibilitate extrema la influenţele şi ideile altora
* Deznădejde sau disperare
* Grija exagerata pentru binele altora

Metoda SOARELUI

Din toate plantele pe care le-a studiat, dr. Edward Bach a dorit mereu sa realizeze "o metoda de tratament simpla, usor de folosit, la indemana tuturor, complet nedureroasa si blanda, fara reactii neplacute sau crize de vindecare. Ceea ce a si reusit, remediile sale neavand contraindicatii sau interdictii de administrare in paralel cu alte tratamente.
Parasind laboratorul unde-si desfasura activitatea, Bach pleaca in Tara Galilor, de pe ale carei campii culege in sticlute roua de pe diferite plante, individual si separat de la aceeasi planta crescuta si la umbra, si la soare. Caldura soarelui era esentiala pentru extragerea proprietatilor plantei, iar roua avea proprietati vindecatoare. Iata cum a descoperit dr Bach, la 43 de ani, urmandu-si destinul, primele 20 de remedii florale, prin asa-numita metoda a soarelui.

FRICA

Cretisoara – frica de lucruri cunoscute / timiditate
Trandafir salbatic – teroare/ panica
Corcodus – frica de a-si pierde mintile
Plop tremurator – temeri si griji de origine necunoscuta
Castan rosu – Grija excesiva pentru altii

NELINISTE, INCERTITUDINE

Cerato – cautarea sfaturilor si a acceptului din partea celorlalti
Porumbar salbatic – nesiguranta
Gentiana – descurajare/ deznadejde cauzata de un motiv cunoscut
Orz salbatic – Lipsa de speranta / Predare fara lupta
Carpen – Sentiment permanent de “luni dimineata”
Ovaz salbatic – incertitudinea de a fi pe drumul bun in viata

INTERES INSUFICIENT PENTRU VIATA

Vita alba – Stare de visare/ Lipsa interesului fata de prezent
Caprifoi – A trai in trecut
Maces – Resemnare / Apatie
Maslin – Lipsa energiei
Castan alb – ganduri nedorite
Muguri de castan salbatic – imposibilitatea de a invata din greseli
Mustar – tristete fara motiv

SINGURATATE

Vioreaua de balta – Orgoliu/ Detasare
Slabanog (Impatiens) – Nerabdare
Iarba neagra – Egocentrism

HIPERSENSILITATE

Turtita mare – framantari mentale in spatele unei fete vesele
Tintaura – lipsa vointe si lingusire
Nuc – protejare impotriva schimbarii sau influentelor din afara (prezent sau trecut)
Ilice – Ura/ Invidie/ Gelozie

DEZNADEJDE, DISPERARE

Zada/ Larita – Lipsa de incredere
Pin – Sentiment de vinovatie
Ulm – Coplesire de responsabilitati
Castan comestibil – Suplicii extreme la nivel mental
Steaua din Bethlehem/ Balusca – Efecte secundare ale unui soc
Salcie galbena – Ranchiuna/ Resentimente
Stejar – Epuizare, dar se continua lupta
Mar paduret – Ura de sine/ sentimentul de murdarie

GRIJA EXCESIVA PENTRU CEILALTI

Cicoare – Egoist/ Posesiv
Verbina – Entuziasm excesiv
Vita de vie – Tiranie / Inflexibilitate
Fag comun – Intoleranta
Apa de izvor – Abnegatie

Daca vrei, cu adevarat....., poti !

2010-04-05T23:16:00.004+03:00

Multora dintre noi ne place sa ne simtim deprimati, pentru ca atunci cand parem deprimati oamenii ne compatimesc si asta ne face sa ne simtim mai bine. Adoram sa-i auzim pe altii compatimindu-ne si ne purtam ca si cum ne-ar placea sa primim laude pentru cat de greu o ducem. Dar a te balaci in autocompatimire nu te va face fericit si nici nu-ti va rezolva problemele. In loc sa te plangi de problemele tale ca sa atragi simpatia celorlalti, incearca sa vezi partea buna in orice situatie.
Dar sunt situatii in viata cand este potrivit sa iei lucrurile in serios. Cu toate acestea, in orice situatie se afla un prilej de bucurie. Daca intelegem scopul incercarilor la care ne supune viata si invatam cum sa rezolvam problemele atunci cand apar, atunci fericirea devine posibila! Incercarile vin pentru a scoate la iveala necesitatea unei schimbari si/sau pentru a ne furniza o ocazie pentru progres.

Un proces de rezolvare a problemelor, care este foarte util in tratarea situatiilor dificile este:

1. Accepta faptul ca ai o problema.
- nu exista nicio cale pentru a rezolva o problema daca nu-i recunosti existenta. Nu este nimic rau sa ai probleme in viata. Din cand in cand apar probleme care merita sa fie ignorate. Dar de cele mai multe ori este important sa accepti faptul ca ai o problema.

De exemplu: poate te-ai aflat in situatia sotului care isi intreaba sotia: "Ce-i cu tine scumpete?" Cu o raceala de gheata, cu capul inaltat mandru si cu buzele stranse, ea raspunde: "Nimic". Nu exista nicio cale de a rezolva o problema atata vreme cat insisti ca nu s-a intamplat nimic.

2. Descrie problema.
- odata ce ai recunoscut ca exista ceva ce nu merge bine in viata ta, actioneaza rapid pentu a defini exact despre ce este vorba. Timp, energie si emotii sunt total risipite cand incerci sa rezolvi generalitati de genul "lucrurile nu merg bine". Uneori cand ii intreb pe oameni: "Ce nu merge? Cand a inceput totul? Ce simti ca s-a intamplat?", de multe ori primesc un raspuns total neproductiv ca: "Nu stiu."

Oamenii sufera adesea chinurile stresului timp indelungat, doar pentru ca nu sunt dispusi sa izoleze si sa descrie problemele pe care le au. Cred ca este foarte important sa intelegem ca exista o solutie pentru fiecare problema cu care ne confruntam.

3. Stabileste solutia si incepe sa actionezi corespunzator.
- odata ce ai stabilit solutia si ai descris-o in cuvinte, o parte importanta a procesului este sa incepi sa actionezi conform afirmatiilor tale. Inainte de a incepe sa actionezi, verifica fiecare detaliu al solutiei.

Chiar daca lucrurile pot parea imposibil de realizat, alege un curs de actiune si apuca-te de treaba.

4. Nu mai vorbi niciodata despre problema ci doar despre solutie.
- ultimul pas in procesul de rezolvare al unei probleme este momentul in care majoritatea dintre noi se poticnesc. Niciodata, dar absolut niciodata nu mai vorbi despre problema! Vad frecvent oameni care nu cauta cu adevarat o solutie ci doar o alta persoana careia sa-i povesteasca ce s-a intamplat.

Vorbind mereu despre problema, nu numai ca nu vom reusi niciodata sa o rezolvam, dar exista tendinta de a o amplifica si de a inrautati lucrurile.

Odata ce ai identificat cea mai buna solutie posibila si ai inceput sa actionezi, vorbeste numai despre solutie.

Multi dintre noi traiesc cu problemele lor o perioada atat de lunga, incat solutia dispare in acest proces. Este posibil sa alegem in orice moment un curs de actiune diferit.

Putem alege o viata plina de bucurie si fericire, o viata libera de teama si ingrijorare. Abraham Lincoln a spus: "Fericirea este o stare a mintii. O persoana este atat de fericita pe cat se hotaraste sa fie."

Tu poti spune: "Tu nu stii ce probleme grave am eu!"

Raspunsul meu este: Fericirea este o alegere, o optiune de viata pe care toti putem sa o facem.

Primul lucru pe care trebuie sa-l stim despre teama si neliniste este ca acestea sunt in cea mai mare parte creatii ale imaginatiei noastre. Desigur, teama este resimtita ca foarte reala, dar de cele mai multe ori ne-o inducem singuri, doar ca rezultat al unor experiente anteioare.

Psihologii pediatri spun ca ne nastem doar cu doua feluri de teama: teama de zgomote puternice si teama de a cadea. Toate celelalte tipuri de temeri le invatam in copilarie, ca urmare a interactiunii cu oamenii din jurul nostru sau sunt datorate circumstantelor din viata noastra. Teama se sadeste in subconstientul nostru in multe feluri: de catre parintii nostri care folosesc teama pentru a ne disciplina sau pur si simplu din ignoranta; prin experiente inspaimantatoare in copilarie; prin filme de groaza sau programe terifiante; prin carti pline cu imagini inspaimantatoare.

Fie ca teama este imaginara sau este rezultatul unor experiente induse de ceilalti, stim ca ea este acolo. Emerson a spus: "Nu a invatat lectia vietii cel care nu-si invinge in fiecare zi teama."

Orice problema ai avea, poti sa o rezolvi daca iti pui in minte acest lucru!

Dilema...

2010-04-03T00:36:00.006+03:00

Deci,.... pentru voi, poate, pare un inceput (ce scriu acum), pentru mine e nesfarsit.
Dupa cum ati vazut, pe mine ma intereseaza foarte mult partea spirituala a vietii, ma preocupa tare, prea tare ar spune unii, incat am ajuns sa fiu catalogata... Dar... in final, nu-mi pasa. Tot ce tine de karma, de evolutia sufletului, de puterea de a fi sau a deveni ceea ce "esti deja", de a intelege sau a gasi "calea" (pe care o stiu, de fapt, doar ca nu pot, inca)....

Ce este corect a face?

- sa-i "pedepsim" pe cei care, constiinta noastra ne spune ca, gresesc? (pedepsim = ma refer la faptul de a spune verde-n fata si sa le dam o lectie pentru a putea invata si ei din greselile pe care le fac, binenteles, cu conditia iertarii (aceluia ce a gresit), deoarece majoritatea o iau ca pe o ofensa...)

- sa-i iertam, pur si simplu, si sa mergem mai departe... (cum o fi,... o fi...)
???!!!

In final, sinceritatea este cea mai importanta ( spune si porunca Domnului), dar daca eu sunt total directa si sincera, astfel dand si o "lectie" celui ce m-a suparat, oare nu-l jignesc (prea mult spus), nu-l fac sa se simta neindreptatit sau socat pana la a-mi purta pica pentru cele spuse?

Sau e mai bine sa-i atrag atentia cat mai exact cu putinta si sa impachetez vorbele (pana nu mai intelege, de fapt, adevaratele simtaminte) astfel incat sa nu ranesc profund pentru a-mi asigura iertarea (vezi articolul http://psihologic.blogspot.com/2007/12/despre-iertare-sikarma.html
Pentru mine asta reprezinta o dilema profunda.
Stau, observ, vad si tot nu pricep.

Din anumite p.d.v. pare mai buna prima optiune, dar..., totusi, karma?!!!!

Va doresc un Paste fericit alaturi de cei dragi!

David Bruce Hughes - 2012 Singularitatea din Matrice

2010-03-20T13:27:00.007+02:00

In acest filmulet nu este vorba doar despre 2012, cat mai ales despre Sine, despre ce conteaza in aceasta lume.... merita vazut pana la capat.

http://www.aum.ro/video/filme/david-bruce---2012-singularitatea-in-matrice.html

Acest David Bruce Hughes (se spune ca....) este unul dintre cei mai mari cunoscători ale învăţăturilor ezoterice şi ştiinţei înălţării Conştiinţei din ziua de astăzi. El este de asemeni şi un autor, astrolog Vedic şi compozitor cu numeroase CD-uri şi cărţi dedicate vieţii spirituale. Şi-a petrecut peste 30 de ani la picioarele guru-ului său, studiind înţelepciunile vedice în unele din cele mai sacre locuri de pelerinaj din India. Este de asemeni un profesor învăţător maestru spiritual şi un prezentator al unor fascinante conferinţe peste tot în lume.

Inca un pic de astro..... :)

2010-03-10T13:47:00.001+02:00

Astrologii din toate timpurile s-au straduit sa studieze si sa incadreze in felurite categorii influentele astrale transmise de catre planetele din sistemul nostru solar. Pentru astrologii din vechime, cand sistemul solar se reducea la cele doua luminarii (Soarele si Luna) si cinci planete vizibile, influenta stelelor fixe era determinata de corespondenta existenta intre o anume stea si una sau mai multe planete. Se putea vorbi astfel de influenta solara, martiana, etc..

De la descoperirea planetelor transaturniene (Uranus, Neptun, Pluto) putem vorbi de caracteristici uraniene, neptuniene sau plutoniene ale stelelor fixe si vom “actualiza” clasificarea vechilor astrologi pe baza noilor informatii de care dispunem.

SOARELE

Ptolemeu, in TETRABIBLOS, amintea despre SOARE urmatoarele: “Actiunea naturii esentiale a Soarelui s-a dovedit a fi incalzirea si, intr-o anumita masura, uscarea […] “

Planeta diurna, masculina, dominata de elementul FOC, dominata de calitatile CALD si USCAT iar din punct de vedere al sanatatii guverneaza vitalitatea generala a nativului, metabolismul, centrii nervosi de comanda, sistemul de control endocrin si functia de distributie a sangelui. Este asociat inimii, pancreasului, cortexului cerebral in ansamblul sau si plexului solar. Diferentierea intre “al meu” si “strain” este specifica SOARELUI si de aceea el este corelat cu sistemul imunitar. Simturile guvernate de catre SOARE sunt tactilul (impreuna cu VENUS si JUPITER) si vederea.

Psihologic este semnificatorul mandriei, vointei, ambitiei, elegantei, compasiunii, generozitatii, stralucirii. Poate determina o constiinta morala puternica si va indica un sistem de gandire bazat pe sinteza si obiectivitate, penetrant, expansiv, realist. Este in stransa legatura cu gandirea si se refera la natura extravertita determinand nativul sa isi raporteze actiunile la ceea ce este necesar, “cautat”, “cerut” de catre societate iar functia reprimata este sentimentul deoarece nativul se fereste sa judece lumea in termeni de tipul “imi place” sau “nu imi place”.

In aspecte negative vom asista la o transformare a ambitiei in egocentrism, nevoia de a straluci va naste grandomania, iar eleganta va fi un indicator al narcisismului. Orientarea excesiva catre exterior va determina saracia spiritului si impulsivitate. Apare tendinta de a conduce prin teroare, dorinta de a pedepsi va lua locul generozitatii si compasiunea va fi inlocuita de aroganta.

SOARELE este cel mai important semnificator al norocului si pozitiei sociale pe care individul o poate ocupa pe parcursul vietii. Reprezinta tatal, seful, autoritatea, eroul (cel ce infaptuieste ceva deosebit, iese din multime), sansa de renume, cariera.

Din punct de vedere profesional apare o orientare catre creatie si catre exterior. Activitatile artistice si functiile de conducere sunt extrem de favorizate. Tot SOARELE poate indica si un excelent moderator in orice profesie sau context social.
CUVANT CHEIE: CONSTIINTA

LUNA

In TETRABIBLOS descoperim calitatile feminine ale LUNII:

“Influenta cea mai puternica a Lunii o constituie umezirea, probabil din cauza ca se afla aproape de Pamant si din cauza umezelii emanate de acesta. Actiunea sa, prin urmare, este chiar aceasta, de a inmuia si a cauza putrefactia corpurilor, in cea mai mare parte[…]”

Influenta sa este RECE si UMEDA, dominata de elementul APA, natura sa este nocturna, pasiva, receptiva. Este corelata cu principiul maternitatii, in stransa legatura cu gestatia, reproducerea si dezvoltarea. LUNA domina gustul.

Din punct de vedere al sanatatii, LUNA domina toate functiile inconstiente ale organismului si apa din organism, sistemul limfatic, digestia, acumularea de materie (grasime, apa in tesuturi, etc.), fecunditatea, lactatia. Luna patroneaza viata subconstienta si visele. Dezechilibrul (insuficienta sau excesul) energetic de natura lunara va duce la scaderi sau cresteri in greutate mergand pana la obezitate sau slabire excesiva, stari de angoasa, lesin, somn tulbure, diverse probleme de sterilitate. LUNA reprezinta masele si poate indica si natura epidemica a unor maladii.

Plasarea LUNII in tema astrologica ne va lamuri asupra naturii intime a nativului, ne va dezvalui natura vietii interioare, ne va vorbi despre presentimentele si visele acestuia.

LUNA determina ceea ce dorim sa transpunem in fapt sau sa exprimam intr-o forma sau in alta iar expresia sau actiuunea rezultata este indicata de catre SOARE. Ea este in stransa legatura cu viata infantila, cu copilaria, ne leaga de trecut, predispune la tendinte contemplative si la atitudine pasiva.

Functia psihologica ce caracterizeaza cel mai bine influenta lunara este intuitia iar cea reprimata senzatia. Gandirea si sentimentul sunt si ele partial refulate. Tipul visatorului mistic sau al vizionarului dar si al prizonierului unei lumi fantastice pot fi determinate de influenta lunara.

LUNA va determina tipul INTROVERTIT dupa cum SOARELE va reprezenta EXTRAVERTITUL. Imaginatia si sensibilitatea sunt amplificate si capata un rol esential in comportament dar si in modul in care nativul percepe lumea.

Din punct de vedere socio-profesional LUNA poate indica o canalizare a sensibilitatii in domeniul artistic, o retraire a copilariei prin lucrul cu copiii (educator, invatator, etc.) dar poate indica si o orientare catre meserii ce il leaga pe nativ de apa (pescuit, navigatie) sau se refera direct sau indirect la securitatea individului (paza), la ceea ce este necesar vietii (alimentatie). Intelegerea intuitiva a naturii umane poate orienta nativul catre psihologia abisala.

CUVANT CHEIE: PRESIMTIRE

MERCUR

Vom apela din nou la TETRABIBLOS pentru a evidentia trasaturile mercuriene [***]

Influenta sa este USCATA si RECE si se va corela cu varsta adolescentei, cu micile studii (incluzand liceul), micile calatorii (in tara sau mai scurte de 3 zile), cu comunicarea, receptivitatea prin intermediul simturilor (in special mirosul) si reprezinta reactia la stimulii externi. Guverneaza inteligenta si capacitatea de a discerne.

MERCUR este un indicator al indemanarii si capacitatii de a ne “descurca” in diverse situatii si va arata, impreuna cu LUNA capacitatea noastra de adaptare la mediu. Pentru fiecare dintre noi va reprezenta modul in care ne exprimam gan
durille, vorbirea si capacitatea de a ne face intelesi.

Din punct de vedere psihologic MERCUR determina cerebralitatea, iar functia psihologica cea mai apropiata de natura sa este senzatia si cea care contrasta si este reprimata de catre natura mercuriana este intuitia. Nevoia de comunicare cu mediul dublata de nevoia de a prelucra informatiile pe cont propriu fara a se raporta la un dat obiectiv va determina in cele mai multe cazuri tipul introvertit (in semn de PAMANT – DOMICILIU NOCTURN – FECIOARA). In cazul in care energia este orientata catre persuasiune (in semn de PAMANT – DOMICILIU DIURN – GEMENII) va genera tipul extravertit. MERCUR dominant va fi subtil, ingenios, dezinvolt dar si smecher, superficial, dornic sa parvina.

“Gandirea la rece” poate reprezenta solutia depasirii a nenumarate probleme dar il va priva pe nativ de multe experiente oferite de o reala implicare afectiva.

MERCUR va guverna din punct de vedere al sanatatii toate schimburile ce au loc intre organism si mediu (circulator, respirator, etc.), transmiterea de informatii din mediu catre organism in scop adaptativ . Domina plamanii, laringele si glanda tiroida, nervii si capilarele sanvine; tot MERCUR domina din punct de vedere astrologic bratele dar si toate organele pereche.

Perturbarea energiei mercuriene se poate exprima prin tremuraturi, ticuri, incapacitate de concentrare, deficiente ale vorbirii, halucinatii vizuale sau auditive, probleme de memorie sau respiratorii, epilepsie, hipersensibilitate, este implicat partial si in deficientele locomotorii si patroneaza si afectiunile de orice natura ale bratelor.

MERCUR este asociat cu fratii, surorile, verii, vecinii, colaboratorii, intermediarii.

Ca profesie poate indica munca de cercetare, orice meserie ce solicita extrem de multa pricepere si indemanare sau care implica lucrul manual, se leaga de comunicare sau calatorii. MERCUR este si patronul hotilor si excrocilor.

CUVANT CHEIE: RELATIE

VENUS

Ptolemeu ne vorbeste in TETRABIBLOS astfel despre VENUS:

“…actioneaza in mod contrar (lui JUPITER, N.A.); caci incalzeste moderat datorita apropierii de Soare, dar in principal umidifica, asemeni Lunii, din cauza cantitatii de lumina proprie si pentru ca isi insuseste emanatiile din atmosfera umeda ce inconjoara Pamantul”.

VENUS considerat “micul benefic”, considerat ca simbol al vietii sentimentale, al artei si placerii, al bucuriei de a fi are o influenta UMEDA si CALDA cu valoare de fertilizare, armonizare, infrumusetare. Este in stransa legatura cu sentimentul sau judecata afectiva, acel “imi place”. Raportarea se va face la exterior deoarece natura calda obliga la stralucire si apare necesitatea de a fi remarcat si admirat.

Domiciliul in TAUR va cultiva fertilitatea in toate formele sale iar cel din BALANTA va transforma stralucirea intr-un mod de viata.

Bunul gust devine esential, apar preocupari legate de arta dar si de viata mondena (expozitii, prezentari de moda, etc.). Finantele sunt favorizate si sporite prin asocieri sau investitii calculate.

Apare riscul de a deveni extrem de posesiv sau de a incerca sa transforme totul intr-un factor generator de placere, senzualitatea poate fi exacerbata. Cand energia venusiana este grav perturbata apare o inclinatie catre refuzarea toatala a argumentelor logice, o hiperactivare a libidoului pana la desfrau, agrementul, distractia, de orice forma si in orice mod, devine un tel al existentei iar incapatanarea ia locul bunei vointe. Pierderile financiare datorate unei vieti nechibzuite pot conduce nativul la ruina.

Simtul guvernat de catre VENUS este tactilul (impreuna cu SOARELE si JUPITER).

Din punct de vedere al sanatatii VENUS guverneaza toate functiile ce conduc catre placere si relaxare, poftele. Ea patroneaza pielea si rinichii, gura, gatul, mucoasele, cerebelul, dar si coloana vertebrala impreuna cu SOARELE si SATURN.

Dereglarile caracteristice sunt tulburarile de echilibru, lipsa de suplete, probleme ale tonusului muscular.

VENUS este asociata cu iubita, amanta, distractia, placerea resimtita sau produsa, gustul.

Profesional orienteaza catre tot ceea ce are legatura cu frumosul (decorare, arta, moda, etc.), catre divertisment sau orice are legatura cu acesta. Categoria sociala indicata de un VENUS bine plasat este medie iar varsta la care influenta sa se manifesta cel mai pregnant este adolescenta.

CUVANT CHEIE: SIMTIRE

MARTE

Vom descoperi in TETRABIBLOS natura lui MARTE ca fiind

“…in principal sa usuce si sa arda, in conformitate cu culoarea sa de temut si din cauza distantei mici a acestuia de Soare, caci sfera Soarelui se afla chiar dedesubtul lui.”

MARTE reprezinta latura activa si energia consumata, dominat de FOC perceput energetic drept CALD si USCAT. Domina pasiunile ce ne anima, tot ceea ce ne face viata mai palpitanta, lupta, orgoliul, ambitia dar si ostilitatea manifestata sau resimtita.

Pasiunea ce anima si intretine energia martiana, impulsivitatea, instinctul tin de senzatie dar si de sentiment. Se manifesta intr-o maniera expansiva, agresiva. Apare o tendinta de a domina si impune, de a cuceri. Orientarea catre exterior, dorinta de a supune obiectul determina o tipologie extravertita.

MARTE va fi asociat cu atitudinea voluntara, fermitatea actiunii intreprinse cu pasiunea nestapanita, va semnifica neexploratul, intensitatea sentimentului, dar si lupta, rivalitatea, agresivitatea. MARTE favorizeaza initiativa (sau voluntariatul) si indrazneala, uneori mergand pana la eroism.

Perturbarile martiene duc catre sadism sau lipsa unei motivatii, raniri fizice frecvente, frustrari si rivalitati la tot pasul.

Din punct de vedere al sanatatii MARTE este corelat cu tot ceea ce tinde sa accelereze si sa exteriorizeze, cu senzatiile acute, fierul din organism, sangele.

Patroneaza organele genitale externe, nasul, hematiile, musculatura ca intreg.

Perturbarile apar intr-o maniera violenta, exploziva. Ranirile prin foc sau metal sunt cele mai frecvente, migrenele si durerile de dinti sunt tot de natura martiana. Starile febrile, infectiile, anemia, hemoragiile puternice, dar si problemele cardiace acute sau anevrismul cerebral au tot o semnatura martiana.

Este asociat vazului alaturi de SOARE.

In tema natala MARTE va indica domeniul in care nativul va avea de depasit cele mai multe obstacole dar si unde va prima instinctul.

Plasarea lui MARTE langa o stea ce confera sansa militara va orienta cariera nativului in aceasta directie. Orice domeniu in care un cuceritor se poate exprima este favorabil manifestarii energiei martiene. Dorinta de nou trebuie satisfacuta (cercetare, experimentare, etc.). Chirurgia poate fi o optiune viabila daca JUPITER si MERCUR sunt bine plasate dar si orice cariera in care pericolele ce trebuie infruntate sunt suficient de stimulative (dresura, paza si ordine, risc financiar).

Instinctul in forma pura il poate orienta catre o defulare a violentei in profesia de macelar sau chiar asasin.

CUVANT CHEIE: ACTIUNE

JUPITER

“Marele benefic” cum este supranumit de catre astrologi are, in viziunea lui Ptolemeu rolul de mediator intre forta expansiva martiana si racirea specific saturniana.

JUPITER este un simbol al expansiunii personalitatii individului, al tendintei de a extrage din mediu “resursele” necesare dezvoltarii personalitatii individuale. Perioada de dezvoltare poate fi perceputa ca pe o foame de senzatii, sete de a descoperi lucrui noi, de a invata. Confirmarea sociala a reusitelor este extrem de importanta pentru nativ si de aceea titlurile, diplomele, recunoasterile vor juca un rol important in aceasta perioada de dezvoltare. Expansivitatea jupiteriana nu este insa agresiva, ea bazandu-se pe o conlucrare cu mediul in vederea atingerii scopurilor pe care nativul si le propune.

Actiunea sa este UMEDA si CALDA, specifica elementului AER si reprezinta maturizarea fiintei. Functia psihologica aflata in stransa legatura cu tipul jupiterian este senzatia. Poate apare o orinetare extravertita ce il va face pe nativ sa caute desfatari in lumea exterioara sau conlucrarea cu mediul va trezi in nativ dorinta de autocunoastere si orientarea ce va predomina va fi cea introvertita.

In ambele cazuri, in aspecte pozitive natura jupiteriana il va inzestra pe nativ cu multa bunavointa fata de semeni, incredere in fortele proprii si in cele ale celorlalti, optimism, pacifism, generozitate dezinteresata. JUPITER va desemna protectorul de care fiecare dintre noi are nevoie intr-un anume moment al vietii dar si sansa care ne este oferita si de aici apare denumirea de “planeta norocului” sau “marea sansa”.

In aspecte negative indica un nativ ce cauta exclusiv placerea in lumea exterioara si socializeaza pana acolo unde se pierde pe sine.

Din punct de vedere medical el protejeaza, regleaza, dezvolta. Este in stransa legatura cu procesul de crestere al fiintei umane. Functiile protectoare jupiteriene sunt reprezentate la nivel fizic prin activitatea ficatului. Atitudinea optimista specific jupiteriana este tradusa la nivel fizic prin efectul antidepresiv si prin reglaje la nivel emotional.

Tulburarile de energie jupiteriana se manifesta la nivel emotional prin instalarea depresiei, apetit exagerat cepoate conduce la obezitate dar si prin scaderea apetitului si chiar aparitia anorexiei, prin patolologii hepatice sau diverse intoxicatii sau chiar otravire (in relatie cu PLUTO).

Este asociat simtului tactil alaturi de VENUS.

JUPITER, din punct de vedere al predestinarii simbolizeaza protectia prmita sau oferita pe parcursul vietii, sansa, onorurile si bogatia acumulata. In aspecte favorabile indica parteneriate fructuoase si realizari cu caracter oficial (contracte, demersuri cu caracter juridic, etc.). In aspecte nefavorabile, in special cu MERCUR anunta contracte problematice sau necazuri cu legea, anularea protectiilor.

Imaginea jupiteriana este asociata cu protectorii, bancherii, clericii, medicii dar reprezinta si o imagine a tatalui (impreuna cu SOARELE)

Profesional va orienta catre pozitii din care nativul poate ajuta, sprijini (preot, medic, consiliere de orice fel, etc.), va favoriza legatura cu strainatatea (import-export sau orice meserie ce presupune calatorii frecvente in afara tarii) dar domina si toate pozitiile sociale caracterizate prin exercitarea unui anume tip de autoritate.

CUVANT CHEIE: EXPANSIUNE

SATURN

Actiunea principala determinata de SATURN, dupa cum ne este ea prezentata de catre Ptolemeu in TETRABIBLOS este aceea de a raci. Vom vorbi despre calitatile saturniene ca fiind similare celor ale elementului PAMANT cu dominanta USCATA si RECE.

Esenta saturniana este reprezentata de catre puterea autocontrolului, autoconservarii. Este asociata cu gravitatea unor momente sau decizii, tristetea, singuratatea (sau insingurarea), incetinirea, abstractia. Reprezinta forta morala obtinuta prin perseverenta, in timp, datorata incercarilor la care nativul este supus. Guveneaza batranetea si frustrarea data de incapacitatea de a actiona asa cum dorim. Natura sa este sterila, retrasa, tacuta.

Functia cea mai apropiata naturii sale grave este senzatia orientata catre sine ce conduce la autoobservare si autocontrol. Apar dificultati de exprimare, pasivitate aparenta, stapanire de sine si in general este gresit perceput sau total neinteles.

Organizarea si atentia acordata detaliului devin importante, adversitatile sunt suportate ca si povara responsabilitatii iar nativul va fi marcat de atitudinea mediului perceputa ca fiind ostila inca din copilarie de unde si prudenta sa aparent nejustificata.

Tipul saturnian pur uraste surprizele si tot ceea ce il poate determina sa isi schimbe ritmul obisnuit. Relatia armonioasa cu JUPITER va determina insa o pozitie sociala favorabila sau realizari importante ce rezista in timp.

Din punct de vedere medical SATURN domina fenomenele de solidificare si cristalizare. Influenta sa este in stransa legatura cu formarea sistemului osos dar si cu activitatea vezicii biliare. Guverneaza pielea si parul (impreuna cu VENUS), dintii, fenomenul de imbatranire dar si cicatrizare. Singuratatea saturniana poate reprezenta cauza depresiei iar apasarea constanta, presiunea la care este nativul supus poate duce la scleroza, anorexie.

Fragilitatea sistemului osos, fracturile, problemele incheieturilor, in special genunchii dar si articulatiile bratelor (impreuna cu MERCUR) poarta o semnatura saturniana.

Energia saturniana grav perturbata poate determina depuneri anormale, fenomene artrozice, pierderi de mobilitate.

Simtul dominat de catre SATURN este mirosul ce va fi transpus la nivel simbolic prin prudenta (adulmecarea pericolului). Tot SATURN va domina insa si auzul.

SATURN simbolizeaza fatalitatea, ambitiile si suferinta, incrancenarea dar influenteaza recunoasterea sociala (impreuna cu JUPITER) si elevarea. Acceptarea responsabilitatilor si depasirea incercarior vor detrmina un caracter puternic si disciplinat.

Conduce catre profesii ce valorifica constructia pe termen lung, izolarea (cercetare, stiinte abstracte) dar si capacitatile sale de a administra, gestiona (administrare, functionar) cat si pasiunea pentru tot ceea ce este vechi (arhivar, muzeolog, arheolog, geolog)

CUVANT CHEIE: PRUDENTA

PLANETE TRANSPERSONALE

Am prezentat influenta planetelor pe care astrologii le numesc personale deoarece ele se refera la spectrul experientei individuale. In continuare vom vorbi despre trei tipuri de influenta ce depasesc granitele individului si se refera mai mult la trasaturi imprimate de catre societate, de catre epoca in care ne-am nascut si indica reactia nativului la mentalitatea epocii.

Stelele fixe dominate de aceasta influenta sunt deosebit de puternice si marcheaza cel mai adesea indivizii care au o contributie activa la construirea societatii viitorului

URANUS

URANUS a fost descoperit in anul 1781, intr-o perioada de importante schimbari la nivel social. Descoperirea sa coincide cu descoperirea unor noi modele de organizare a vietii sociale determinate de miscari politice dar si de uimitoare progrese tehnologice. Orbita excentrica a planetei se poate corela cu caracterul rebel nonconformist, cu dorinta permanenta de schimbare si inacceptarea limitarilor impuse.

Aceasta influenta este fixata de plasarea planetei dincolo de granita saturniana. Asocierea sa cu semnul VARSATORULUI se refera la transformare prin viziune holistica, profund umanista si metode originale.

Natura sa activa transformatoare il leaga de elementul FOC dar care emana o caldura temperata.

.URANUS este considerat octava superioara a lui MERCUR si daca acesta se refera la cunoasterea prin intermediul simturilor si a analizei, URANUS se refera la unificare, perceptie fulgeratoare survenita dincolo de constiinta obisnuita. El este si un semnificator al tehnologiei de varf, al erei informatie si al adaptarii prin informare si reinventare.

Din punct de vedere psihologic, actiunea sa este excelent reprezentata de catre procesul de individuatie. Fnctia psihologica este reprezentata de o modelare a gandirii in functie de intuitie.

Din punct de vedere al sanatatii vom vorbi de procese violente si imediat vizibile la nivel cutanat(eruptii) de natura USCATA si CALDA. URANUS este asociat si cu toate procesele de control, comanda si indeplineste un important rol in circulatia energiei la nivelul centrilor de forta.

Patologia va fi legata de crizele neobisnuite, exagerate, probleme psihosomatice, ticuri, afectiuni cu caracter alergic (reactia la o anume norma impusa).

Asocierea cu semnul VARSATORULUI il face pe URANUS sa domine, impreuna cu SATURN, aparatul locomotor.

Profesional va tinde sa orienteze nativul catre o cariera in domeniul tehnologiei de ultima ora, orice domeniu in care imprevizibilulul joaca un important rol. Este foarte potrivit pentru a descoperi, inventa, inova. Aspectul profund uman il poate determina pe nativ sa aleaga o cariera in sfera socialului, a politicii. Posibile legaturi cu organizatii ce doresc sa creeze sau sa implementeze o ideologie noua.

CUVANT CHEIE: INDIVIDUALIZARE

NEPTUN

Planeta a fost descoperita in anul 1846, in timpul unei conjunctii cu SATURN, cand tranzita ultimele grade ale VARSATORULUI. Il vom privi ca pe un pas dincolo de URANUS. Anul 1846 a adus doua evenimente marcante ce tin de natura neptuniana: a avut loc o demonstratie publica ce a certificat eterul ca anestezic si

mormonii (adepti ai curentului religios crestin mormonism) membri ai “Church of Jesus Christ of Latter-Day Saints” au emigrat in masa din Illinois catre vestul Statelor Unite.

Aceste doua evenimente ce par sa nu aiba nici o legatura intre ele pun in evidenta natura neptuniana pe care o vom caracteriza ca un “anestezic al constiintei”. Aceasta influenta este prin excelenta subtila si se manifesta prin integrarea arhetipului, miticului in cotidian, prin idealuri si vise ce nasc certitudini aparute de niciunde pe cai necunoscute noua.

Miscarile religioase pot oferi certitudini bazate pe profetii inspirate. Aceasta este natura neptuniana manifesta. O vom corela din punct de vedere psihologic cu intuitia introvertita ce naste tipul profetic.

Visul, betia, drogurile, tot ceea ce altereaza constiinta normala sau ofera acces catre un al tip de cunoastere, de explorare a propriei fiinte are o dominanta neptuniana. NEPTUN mai este asociat transei, clarviziunii.

La nivel energetic va fi corelat cu activitatea celui de al 7-lea centru de forta si va indemna fiinta umana sa depaseasca iluzia pe care el insusi o creeaza.

Medical ii vom asocia maduva spinarii, lichidul cefalo-rahidian si este in stransa legatura cu capacitatea organismului de a presimti, de a intui o anume forma de pericol.

Este considerat octava superioara a planetei VENUS si va indica in tema natala modul in care fiecare dintre noi isi reprezinta idealul, sensul vietii.

Profesional il vom corela cu marile vise si cu marii visatori. Corelat cu aspecte astrale formate in semne FIXE sau cu o predominanta a elementului PAMANT se poate referi la o intuitie de invidiat manifestata in domeniul financiar. Poate indica marii vindecatori, hipnotizatorii, bioenergoterapeutii. Accesul oferit prin dezvoltarea altor functii psihice decat cele comune il califica pentru a fi medium, psiholog, preot.

Ca octava superioara a lui VENUS si patron al iluziei domina manifestarile artistice in care iluzia joaca un rol central (fotograf, regizor, etc.) dar si dansator, coregraf.

Dorinta de a elibera lumea de valul iluziei il poate determina pe neptunian sa se orienteze catre o cariera politica pentru a transpune un ideal in planul social imediat.Rezultatul nu este insa de cele mai multe ori cel mai fericit.

CUVANT CHEIE: INTUITIE

PLUTO

Planeta a fost descoperita prin astrofotografiere (procedeu dominat de influenta neptuniana) in timp ce oculta steaua Wasat (18.feb.1930). Mitologic este identificat cu Hades, este fiul lui Saturn si fratele lui Jupiter si Neptun.

Astrologic este un simbol al inceputului si sfarsitului, al schimbarilor fortate. Asocierea sa cu semnul SCORPIONULUI pe care il domina din punct de vedere astrologic il face sa fie privit ca un simbol al transformarii, al mortii si renasterii. Cea mai buna reprezentare a energiei plutoniene ne este oferita de calatoria samanului in Infern pentru a salva sufletul pierdut.

Energia sa este definita cel mai bine prin calitatile FOCULUI si APEI - gheata care arde sau focul ce ingheata - si reprezinta octava superioara a lui Marte.

Daca Marte reprezinta energia si actiunea atunci Pluto va fi cauza energiei si va defini capacitatea de a reactiona.

Energetic il corelam cu primul centru, sediul energiei Kundalini ce reprezinta potentialul nostru energetic, maxima elevare a acestuia fiind atinsa in SAHASRARA, centrul coronal. Acest proces de elevare (sublimare a energiei) va fi definit astrologic de conjunctia (suprapunerea) Neptun-Pluto..

Semnificatiile sale psihologice vor fi complementare celor neptuniene, Pluto fiind reprezentat cel mai bine de senzatie ca functie psihologica de baza iar manifestarea sa va oscila intre introvertit si extravertit. Tot din punct de vedere psihologic il vom corela cu constiinta binelui si a raului dar si cu capacitatea regeneratoare ce isi are sediul in adancurile tulburi ale inconstientului.

Din punct de vedere medical vom asocia energia plutoniana tuturor proceselor de moartere si renastere ce au loc in organismul nostru. Putrefactia la nivel colic, procesele de mutatie, tot ceea ce transforma. Moartea individului este asociata lui Pluto, iar secretul vietii eterne poate fi dezvaluit tot printr-o revelatie plutoniana. El guverneaza vindecarile inexplicabile, dar se mai exprima si prin sexualitate.

Patologia plutoniana este legata de cancere si leucemii, perturbari ale activitatii glandelor endocrine sau exocrine, otraviri, intoxicatii, maladii datorate radierii.

Din punct de vedere al predestinarii, Pluto va juca rolul unui judecator ce nu tine cont de legile umane dar ofera nativului acces la marile secrete universale. Influenta sa poate determina marile crize ale vietii sau participarea la crize sociale, determina aparitia si manifestarea puterilor oculte dar poate deschide si poarta Infernului si astfel sa trimita nativul intr-o lume a obsesivului, a repetitiilor nesfarsite si a noptilor de cosmar.

Incepe genocidul : Romania a aderat la Codex Alimentarius

2010-01-13T18:24:00.004+02:00

05 January, 2010 14:39 PM

In 30 de ani vor muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte doua din cauza bolilor * Directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor si vitaminelor * Animalele vor fi tratate cu hormoni si iradiate, iar plantele - modificate genetic * Cine va folosi produse naturale va face inchisoare * Usturioul, menta si alte produse comune vor deveni droguri

De la 31 decembrie 2009, Guvernul Romaniei a inceput, alaturi de alte 165 de state semnatare (reprezentand aproape 85 % din populatia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius. Un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, introdus de AG Farben si care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala. Astfel, produsele trebuie modificate genetic, construite in laborator, aditivate si iradiate. Toate aceste date pot fi studiate pe site-ul www.codexalimentarius.com.

Conform acestui site, Romania a trimis deja formularele de inscriere si aderare in ultimile zile ale anului trecut, iar din iulie 2010, dupa intalnirea de la Roma va incepe implementarea proiectului, prima etapa prevazand plantele modificate genetic, precum si normativele aditivilor alimentari. In privinta aditivarii sunt implicate marile concerne farmaceutice mondiale, aceleasi care sunt acum implicate si in fabricarea vaccinurilor anti-gripale, precum cel impotriva virusului AH1N1.

Secretul hranei artificiale

Codex Alimentarius este unul din cele mai bine pastrate „secrete deschise”. Este finantat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia pentru Alimente si Agricultura (FAO), ambele apartinand de ONU. Este cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra, intrucat va interzice elemente vitale de alimentatie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca planul "Guvernului Mondial" e menit sa decimeze populatia planetei, aflata in continua crestere. Daca pana acum razboaiele mondiale erau cele care reglau numarul populatiei, de acum solutia sta in alimentatie. Aceiasi adepti sustin ca in 30 de ani de la implementarea Codului, populatia planetei se va stabiliza la doua miliarde, o masa suficient controlabila, care este indeajuns pentru resursele planetei si care este in acord cu normele de poluare etc. In acest interval un miliard de oameni vor muri din lipsa elementelor principale de hrana, iar alte doua miliarde datorita bolilor ce vor fi generate in organism.

Hrana farmaceutica si cancerigena

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latina si se traduce prin codul produselor alimentare. Reprezinta o colectie de standarde alimentare adoptate la nivel international, care au ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor si asigurarea practicilor corecte in comertul alimentar. Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Cine se va opune sau va folosi alimente in afara Codex-ului va face inchisoare. Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: „Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli. Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni. La fel va fi si in cazul Codexului care nu e altceva decat o masura de decimare a populatiei planetei care va manca produse farmaceutice, ce vor fi iradiate, vor contine cobalt si vor fi modificate genetic, generand cancere."

Aplicatiile Codexului

Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.

1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica, care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca "toxine" (!!), vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. De exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale, folosirea lor sanctionandu-se cu inchisoarea.

2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc, vor fi interzise.

3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. In 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor.

Cum va fi implementat programul

Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.

- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic

- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica

- usturioul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice

- toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod

- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesara

Specialistii in nutritie preconizeaza ca aplicarea acestui program va produce, in maximum 30 de ani de la implementare, peste trei miliarde de victime umane, un miliard murind din cauza lipsei de hrana alte doua miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de proasta calitate a alimentelor disponibile.

Radu Nicolae

articol preluat de pe : http://www.agentia.org/

Sarbatori fericite!

2009-12-14T10:20:00.007+02:00

Va doresc un Craciun Fericit alaturi de cei dragi.
Lumina sa va fie calauza inspre pace si iubire-n suflete.

Fii o lumina calauzitoare!

Farul ce anunta popozitia uscatului pentru navele ce urmau sa acosteze într-un port din „Noua Scotie” se afla la capatul unui drum desfundat.Afectat de capriciile vremii nu parea impresionant în înfatisarea sa. Cu toate acestea , asezat pe un mal abrupt într-o zona locuita mai mult de pescari, ajuta navele sa intre în siguranta în port.

Urcînd însa în camera unde este montat reflectorul , poti observa cu usurinta ca peretele din spatele lui este captusit cu oglinzi montate în diferite unghiuri. Cînd reflectorul se aprinde atunci poti întelege rostul acestui aranjament de oglinzi. Pentru ca fiecare oglinda are marime diferita si este asezata în unghiuri specifice fata de bec, reflectia luminii creaza o stralucire si-o intensitate pe care o singura oglinda n-o poate realiza .

Noi cei credinciosi, ar trebui sa fim ca o oglinda din acest reflector. Fiecare dintre noi avem un dar specific pe care ni l-a dat Dumnezeu , pe care trebuie sa-l folosim în dragoste pentru un scop si o viziune comuna. Aceasta unitate în slujire în jurul Domnului Isus, trebuie sa exprime stralucirea Slavei lui Dumnezeu în mijlocul lumii.

În acest fel noi putem deveni „farul calauzitor” pentru toti acei ce ratacesc pe marea vietii, îndrumîndu-i în siguranta spre portul vesniciei, în prezenta lui Dumnezeu.

Spre cine îi îndreapta viata ta pe acei ce privesc la Tine ?
Esti o oglinda care reflecta dragostea lui Dumnezeu , sau un obstacol care o opreste ?

Sursa : www.misiune.ro

Casatoria ca relatie psihologica

2009-12-03T12:18:00.002+02:00

(conferintã)

Căsătoria, ca relaţie psihologică, este o construcţie complicată. E alcătuită dintr-o serie întreagă de date subiective şi obiective, avînd, indiscutabil, o natură foarte eterogenă. Cum în expunerea mea aş vrea să mă limitez la problema psihologică a căsătoriei, voi fi nevoit să exclud, în esenţă, datele de natură juridică şi socială, deşi aceste fapte influenţează relaţiile dintre soţi în extrem de mare măsură.

Ori de cîte ori vorbim de o «relaţie psihologică», presupunem existenţa unui conştient. O «relaţie psihologică» între doi oameni aflaţi amîndoi într-o stare inconştientă nu există. Priviţi din punct de vedere psihologic, ei sînt complet lipsiţi de relaţii. Văzuţi din alte puncte de vedere, din punct de vedere fiziologic, bunăoară, ar putea fi totuşi într-o relaţie, dar o asemenea relaţie nu o putem numi psihologică. Oricum, o inconştienţă totală, ca cea presupusă aici, nu survine niciodată ca atare, dar există totuşi inconştiente parţiale, de o extindere ce nu e neînsemnată. In măsura în care asemenea inconştiente există, relaţia psihologică este, de asemenea, îngrădită.

La copil, conştientul se iveşte din adîncurile vieţii sufleteşti inconştiente, la început sub forma unor insule disparate, care se unesc abia pe urmă, treptat, într-un «conştient» coerent. Procesul progresiv de dezvoltare spirituală înseamnă o extindere a conştientului. Din clipa formării unui conştient coerent, este dată posibilitatea unei relaţii psihologice. Conştientul este întotdeauna, în măsura în care ne putem noi da seama, o conştientă de sine. Spre a fi conştient de mine însumi, trebuie să mă pot distinge de ceilalţi. Numai dacă această distincţie este făcută, se poate satbili o relaţie. Chiar dacă, în general, distincţia aceasta se face, ea rămîne, în mod normal, întotdeauna lacunară, căci zone foarte extinse ale vieţii sufleteşti sînt, poate, inconştiente. în ce priveşte conţinuturile inconştiente, nu există nici o distincţie şi de aceea, în domeniul lor, nici nu se poate forma vreo relaţie; în zona lor domneşte încă starea originară, inconştientă, de identitate primitivă a eu-lui cu ceilalţi, domneşte, aşadar, o lipsă totală de relaţii.

Tînărul aflat la vîrsta însurătorii are, ce-i drept, o conştientă de sine (fata, de regulă, mai mult decît băiatul), dar nu a trecut încă prea multă vreme de cînd a ieşit din ceţurile inconştienţei originare. Are, de aceea, zone vaste aflate încă în umbra inconştienţei şi care, atît cît se extind, nu permit formarea unei relaţii psihologice. Practic, asta înseamnă că tînărului nu-i este dată decît o cunoaştere incompletă a celorlalţi, precum şi a sa proprie şi de aceea el nu poate fi edificat decît insuficient în ce priveşte motivaţiile celorlalţi, precum şi ale sale proprii. El acţionează, de regulă, conform unor motivaţii în mare parte inconştiente. Lui, subiectiv, i se pare, fireşte, că ar fi conştient, deoarece supraestimăm întotdeauna conţinuturile noastre conştiente, iar faptul că ceea ce considerăm a f i o culme în fine cucerită nu e, în realitate, decît treapta cea mai de jos a unui foarte lung urcuş, este şi rămîne pentru noi o mare şi surprinzătoare descoperire. Cu cît mai extins este domeniul inconştienţei, cu atît mai puţin poate fi vorba, în cazul căsătoriei, de o alegere liberă - lucru ce se face simţit în mod subiectiv prin acea clar perceptibilă forţă a destinului de care te simţi constrîns cînd eşti îndrăgostit. Iar dacă nu este vorba de dragoste, te poţi simţi totuşi constrîns, dar, fireşte, într-un mod mai puţin plăcut.

Motivaţiile încă inconştiente sînt de natură personală sau sza generală. Este vorba, mai întîi, de motive ce provin din influenţa părinţilor, în acest sens, tinărul este determinat de raportul cu mama, iar tînăra fată de raportul cu tatăl. Cel dintii factor care îi influenţează în mod inconştient, le favorizează sau le complică alegerea, este gradul în care sînt legaţi de părinţi. O iubire conştientă faţă de tată sau mamă favorizează alegerea unui soţ asemănător tatălui, respectiv a unei soţii asemănătoare mamei, în schimb, o legătură inconştientă (care nu se exteriorizează neapărat ca iubire) complică alegerea şi constrînge la anumite modificări specifice ale ei. Spre a le înţelege, trebuie să ştim, în primul rînd, de ce provenienţă este legătura inconştientă şi în ce condiţii duce la modificări forţate sau la inhibări ale alegerii conştiente. De regulă, toată acea viaţă pe care părinţii ar fi putut-o trăi, dar şi-au refuzat-o din motive artificiale, rămîne moştenire, într-o formă răsturnată, copiilor sau, cu alte cuvinte, aceştia din urmă sînt constrînşi în mod inconştient să-şi trăiască viaţa într-un sens care să compenseze neîmplinirile din viaţa părinţilor. Aşa se face că părinţi hipermorali au copii aşa-zis amorali, că un tată iresponsabil şi decăzut are un fiu de o ambiţie bolnavă ş.a.m.d. Urmările cele mai nefaste le are inconştienţa artificială a părinţilor. O mamă, bunăoară, care îşi refuză în mod artificial conştienta spre a păstra intacte aparenţele unei căsătorii reuşite, îşi leagă fiul de sine în mod inconştient, oarecum ca surogat al bărbatului ei. Fiul, dacă nu este împins astfel de-a dreptul la homosexualitate, este constrâns, în schimb, la alte modificări ale alegerii, de fapt complet improprii lui însuşi. Se însoară, de pildă, cu o fată care este în mod evident inferioară mamei (mamei lui) şi care, deci, nu o poate concura pe aceasta sau, bunăoară, se lasă prins în mrejele unei femei cu caracter tiranic şi arogant, care să-l poată smulge în oarecare măsură mamei, în prezenţa unui instinct sănătos, alegerea poate rămîne independentă de astfel de influenţe, dar acestea se fac simţite totuşi, mai devreme sau mai rîrziu, sub forma unor inhibiţii. O alegere mai mult sau mai puţin pur instinctivă ar trebui să fie cea mai bună din punctul de vedere al perpetuării speciei, dar din punct de vedere psihologic, nu este totuşi o alegere întotdeauna fericită, deoarece personalitatea pur instinctivă şi cea individual diferenţiată se află adesea la o enorm de mare distanţă, într-un atare caz, spiţa poate fi, ce-i drept, îmbunătăţită sau împrospătată prin alegerea pur instinctivă, dar cu preţul sacrificării unei fericiri individuale. (Noţiunea de «instinct» nu înseamnă, fireşte, nimic altceva decît o însumare a tuturor factorilor organici şi sufleteşti cu putinţă, a căror natură e în mare parte necunoscută).

Dacă individul nu ar avea altă menire decît cea de instrument al perpetuării speciei, atunci alegerea pur instinctivă a soţului sau a soţiei ar fi, de bună seamă, pe departe cea mai bună. Dar cum temeiurile unei atari alegeri sînt inconştiente, ea nu permite decît întemeierea unui raport impersonal, de felul celui ce poate fi observat foarte bine la primitivi. Dacă într-un asemenea caz am mai putea vorbi, în genere, de o «relaţie», ar fi vorba doar de un raport şters, distant, de natură pronunţat impersonală, reglementat complet prin obiceiuri şi prejudecăţi tradiţionale, prototip al oricărei căsătorii convenţionale.

In măsura în careinteligenţa sau şiretenia sau aşa-numita iubire prevenitoare a părinţilor nu a aranjat căsătoria copiilor şi în măsura în care la copii, instinctul primitiv nu a fost mutilat nici printr-o falsă educaţie şi nici prin influenţele ascunse exercitate de complexele refulate şi neglijate ale părinţilor, alegerea soţului sau a soţiei se va face, în mod normal, conform unor motivaţii instinctive inconştiente. Inconştienţa implică nediferenţiere, identitate primitivă. Rezultatul practic este că fiecare presupune despre celălalt că are o structură psihologică de acelaşi fel cu a sa proprie. Sexualitatea normală, trăire comună şi îndreptată în aparenţă spre un ţel comun, întăreşte sentimentul unităţii şi identităţii. Această stare va fi numită deplină armonie şi va fi preţuită ca o mare fericire («un trup şi un suflet»), desigur pe bună dreptate, deoarece întoarcerea la acea stare originară de inconştienţă şi de unitate lipsită de conştientă este ca o întoarcere în copilărie (de unde şi gesturile copilăroase ale îndrăgostiţilor), ba mai mult, ca o întoarcere la viaţa prenatală, la acea mare grea de vagile presentimente ale unei plenitudini creatoare încă inconştiente. Da, este, fără putinţă de tăgadă, o autentică trăire a divinului, a cărui putere covîrşitoare destramă şi resoarbe absolut tot ce e individual. Este o adevărată comuniune cu viaţa însăşi şi cu destinul impersonal. Voinţa proprie, care te face să rămîi tu însuţi, se frînge, femeia devine mamă, bărbatul devine tată, amîndoi fiind privaţi astfel de libertate şi devenind unelte ale vieţii ce-şi urmează cursul.

Relaţia rămîne limitată la ţelul biologic instinctiv, la perpetuarea speciei. Cum acest scop e de natură colectivă, relaţia psihologică dintre cei doi soţi este, în esenţă, de natură de asemenea colectivă şi, de aceea, nu poate fi privită, în sens psihologic, ca o relaţie individuală. Despre o asemenea relaţie putem vorbi abia atunci cînd natura motivaţiilor inconştiente este cunoscută, iar identitatea originară - în mare parte înlăturată. Arareori sau - am putea spune - niciodată o căsătorie nu evoluează fără zguduiri şi fără crize către o relaţie individuală. Nu există conştientizare fără suferinţă.

Căile ce duc la conştientizare sînt multe, dar ele urmează, totuşi, anumite legi. Prefacerile încep, în general, odată cu intrarea în a doua jumătate a vieţii. Mijlocul vieţii constituie o perioadă de foarte mare importanţă psihologică. Copilul îşi începe viaţa psihologică într-un cerc restrîns, în jurul mamei şi în familie. Odată cu maturizarea sa progresivă, i se lărgeşte orizontul şi sfera de influenţă. Speranţele şi intenţiile i se îndreaptă spre lărgirea sferei puterii şi posesiunilor sale, dorinţele i se întind acaparatoare asupra lumii, pe zone tot mai largi. Voinţa individului devine identică, în tot mai mare măsură, cu scopurile naturale ale motivaţiilor inconştiente. Astfel, omul insuflă lucrurilor oarecum propria sa viaţă, pînă cînd, în cele din urmă, acestea încep să trăiască ele însele şi să se înmulţească, iar omul este depăşit, pe nesimţite, de ele. Mamele sînt întrecute de copiii lor, bărbaţii de propriile lor creaţii, iar ceea ce a fost adus cîndva pe lume trudnic, probabil cu mari osteneli, nu mai poate fi ţinut în loc. A fost cîndva o pasiune, a devenit apoi îndatorire şi în cele din urmă s-a transformat într-o insuportabilă povară, într-un vampir ce-a supt viaţa propriului său creator. Mijlocul vieţii este momentul celei mai mari înfloriri, omul aflîndu-se încă la lucru cu întreaga sa forţă şi cu toată voinţa sa. Dar tocmai în această clipă se naşte înserarea, începe a doua jumătate a vieţii. Pasiunea îşi schimbă faţa şi se numeşte de acum datorie, orice «vreau» devine un inexorabil «trebuie», iar întorsăturile de drum, surprizele şi descoperirile de altădată, devin obişnuinţe. Vinul a fiert şi-ncepe să se limpezească. Omul capătă tendinţe conservatoare, dacă totul merge bine. Priveşte adesea, fără să vrea, îndărăt şi nu înainte şi începe să-şi dea socoteală de felul cum i s-a scurs viaţa pînă acum. îşi caută adevăratele motivaţii si face descoperiri. Privirea critică asupra sa însuşi şi asupra propriului destin îi oferă prilejul de a-şi cunoaşte felul de a fi. Dar cunoaşterea acestor lucruri nu vine de la sine. Această cunoaştere nu se obţine decît cu preţul unor mari zguduiri.

Cum în a doua jumătate a vieţii ţelurile sînt altele decît în prima, o mult prea largă adăstare în atitudinea juvenilă duce la o lipsă de unitate a voinţei. Conştientul zoreşte încă înainte, ascultînd oarecum de propria sa inerţie, inconştientul însă trage îndărăt, căci forţa şi voinţa lăuntrică de extindere sînt epuizate. Această lipsă de unitate cu sine însuşi produce nemulţumire, iar neconştientizarea propriei stări duce, de regulă, la proiectarea motivelor asupra soţului sau a soţiei. Se instalează astfel o atmosferă critică, condiţie indispensabilă conştientizării. Fireşte, această stare nu se instalează, de regulă, la ambii soţi simultan. Nici cea mai reuşită căsătorie nu poate şterge cu desăvîrşire particularităţile individuale, astfel ca stările soţilor să fie absolut identice, îndeobşte, unul dintre soţi îşi găseşte locul în căsătorie mai repede decît celălalt. Unul, bazat pe un raport pozitiv cu părinţii, va avea puţine dificultăţi sau nu va avea dificultăţi deloc în adaptarea sa la celălalt, pe cînd celălalt se va împiedica, poate, de o profundă legătură inconştientă cu părinţii. De aceea, va ajunge abia mai tîrziu la o deplină adaptare şi adaptarea aceasta, fiind obţinută mai greu, se va menţine, poate, mai multă vreme.

Deosebirile de ritm, pe de o parte, iar pe de altă parte amploarea personalităţii spirituale sînt cele două condiţii ce produc o dificultate tipică ce îşi arată efectele în momentul critic. N-aş vrea să se creadă că printr-o «personalitate spirituală de mare amploare» înţeleg întotdeauna o natură deosebit de generoasă sau bogată. Nu este nicidecum aşa. Mă gîndesc aici, mai degrabă, la o natură spirituală într-un anume sens complicată, comparabilă cu o piatră cu multe faţete, contrapusă unui simplu cub. E vorba de naturi multilaterale, de regulă problematice, marcate de unităţi psihice ereditare mai mult sau mai puţin incompatibile. Adaptarea la astfel de naturi sau adaptarea lor la personalităţi mai simple este întotdeauna dificilă. De regulă, astfel de oameni, cu o structură întrucîtva disociată, au totodată capacitatea de a renunţa, pentru mai multă vreme, la anumite trăsături de caracter incompatibile şi de a-şi compune astfel o aparenţă de simplitate ori, bunăoară, «multilateralitatea» lor, caracterul lor sclipitor, le poate da un farmec cu totul deosebit, în astfel de naturi, oarecum labirintice, celălalt se poate pierde uşor sau, cu alte cuvinte, poate găsi o asemenea bogăţie de trăiri posibile încît interesul său personal îşi găseşte cu prisosinţă ocupaţii; desigur, nu întotdeauna plăcute, deoarece ocupaţia sa constă adesea din a-l urmări pe cel dintîi pe tot felul de căi lăturalnice sau greşite. Oricum, personalitatea mai simplă are astfel la îndemînă posibilitatea atîtor trăiri încît este complet învăluită sau chiar complet capturată de ele, mistuindu-se oarecum în personalitatea mai amplă şi nemaivăzînd nimic dincolo de ea. Fenomenul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsă spiritual de bărbatul ei sau un bărbat complet cuprins afectiv de nevasta lui. Am putea numi situaţia asta problema celui cuprins şi a celui cuprinzător.

Cel cuprins este, în esenţă, întru totul înăuntrul căsătoriei. Se întoarce, nefragmentat, către celălalt, în exterior nemaiexistînd pentru el nici o îndatorire importantă şi nimic care să-i captiveze interesul. Partea neplăcută a acestei stări, de altfel «ideale», e dependenţa neliniştitoare de o personalitate cam imprevizibilă, care nu prezintă, deci, încredere sau nu e întru totul demnă de crezare. Avantajul e propria stare de nefragmentare - un factor ce nu e de dispreţuit în economia sufletească!

Cel cuprinzător, cel care din pricina structurii sale cam disociate, ar avea o deosebită nevoie să-şi găsească unitatea într-o iubire deplină, nefragmentată, faţă de un altul, va fi întrecut în această strădanie, desigur trudnică, a sa, de către personalitatea mai simplă, în timp ce caută în celălalt tot felul de subtilităţi şi complicaţii care să servească drept completare şi drept contra-parte propriilor sale faţete, tulbură simplitatea acestuia. Iar cum în toate împrejurările obişnuite, simplitatea e în avantaj faţă de complicaţii, va trebui în curînd să renunţe la încercările sale de a-i provoca unei naturi simple reacţii subtile şi problematice. Oricum, celălalt, cel care potrivit naturii sale simple, caută în el răspunsuri simple, îi va da în curînd destul de furcă, deoarece tocmai prin aşteptarea unor răspunsuri simple «constelează» (cum spune termenul de specialitate) complicaţiile celui dintîi. Cel dintîi va trebui, nolens volens, să se retragă din faţa puterii de convingere a simplităţii. Cele spirituale (procesele de conştientizare, în general) presupun eforturi atît de mari din partea omului, încît el preferă în orice condiţii simplul, chiar dacă nici măcar nu e adevărat. Iar dacă e măcar pe jumătate adevărat, îi cade pradă - am putea spune. Natura simplă are asupra celei mai complicate efectul unei camere prea mici, care nu-i oferă spaţiu îndestulător. Natura complicată, în schimb, oferă celei mai simple prea multe camere cu prea mult spaţiu, astfel încît acesta din urmă nu ştie niciodată prea bine unde-i e locul, de fapt. Aşa se face că, în mod foarte firesc, cel mai complicat îl cuprinde pe cel mai simplu. Cel dintîi nu se poate însă consuma în cel din urmă, îl înconjură, dar el însuşi nu e înconjurat. Dar cum are, poate, mult mai multă nevoie decît cel din urmă să fie înconjurat, se simte exterior căsătoriei şi, de aceea, joacă, de fiecare dată, rolul problematic. Cu cît mai statornic este cel cuprins, cu atît mai expulzat se simte cel cuprinzător. Prin statornicia sa, cel dintîi pătrunde stăruitor înăuntru şi cu cît mai mult pătrunde, cu atît mai puţin o poate face celălalt. De aceea, cel cuprinzător aruncă mereu priviri mai mult sau mai puţin iscoditoare pe fereastră, spre exterior - la început, fireşte, inconştient. Dar cînd ajunge la mijlocul vieţii, se trezeşte în el un dor şi mai puternic de acea unitate şi nefragmentare de care, din pricina naturii sale disociate, ar avea foarte mare nevoie şi tocmai atunci se petrec, de obicei, lucruri care-l aduc în conflict cu conştiinţa sa. Devine conştient că îşi doreşte o întregire şi starea de cuprindere, de nefragmentare, de care a dus lipsă mereu. Pentru cel cuprins, evenimentul acesta înseamnă în primul rînd o confirmare a dureroasei incertitudini pe care a resimţit-o mereu; descoperă că în camerele ce-i aparţineau în aparenţă, locuiesc şi alţii, oaspeţi nepoftiţi. Speranţa unei certitudini viitoare piere şi această dezamăgire îl constrînge să revină asupra lui însuşi, dacă nu reuşeşte cumva, cu mari şi înzecite eforturi, să-l îngenuncheze pe celălalt, forţîndu-l să recunoască şi convingîndu-l că dorul său de unitate nu e decît o fantezie de copil sau de om bolnav. Dacă acest tur de forţă nu-i reuşeşte, acceptarea înfrîngerii îi va face un mare bine, deoarece îi va oferi prilejul să afle că acea certitudine pe care o căutase mereu în alţii, nu poate fi găsită decît în el însuşi. Se regăseşte astfel pe sine însuşi şi descoperă totodată în natura sa simplă toate acele complicaţii pe care cel cuprinzător le căutase zadarnic la el.

Dacă cel cuprinzător nu va suferi o prăbuşire în faţa acelui lucru pe care, în general, obişnuim să-l numim o criză matrimonială, ci va crede în îndreptăţirea lăuntrică a dorului său de unitate, atunci va începe prin a lua asupră-şi sfîşierea. O disociere nu se vindecă prin scindare, ci prin sfîşiere. Toate forţele ce aspiră spre unitate, întreaga dorinţă sănătoasă de a se vrea pe sine însuşi se vor răzvrăti împotriva acestei sfîşieri şi-l vor ajuta astfel să conştientizeze posibilitatea unei unificări interioare, pe care mai înainte o căutase mereu în exterior. Şi îşi va găsi, astfel, starea de nefragmentare în sine însuşi, ca pe un bun al său.

Iată ce se întîmplă, extrem de frecvent, la vremea amiezii vieţii şi iată cum îl constrînge minunata natură pe om la trecerea din prima în a doua jumătate a vieţii, la metamorfozarea dintr-o stare în care omul e doar unealta naturii sale instinctuale într-o altă stare, în care nu mai e unealtă, ci el însuşi, la prefacerea naturii în cultură şi a instinctului în spirit.

Ar trebui, de fapt, să ne ferim să întrerupem această evoluţie necesară prin silnicii morale, deoarece obţinerea unei atitudini spirituale prin înlăturarea şi reprimarea instinctului este, indiscutabil, o falsificare. Nimic nu e mai dezgustător decît o spiritualitate într-ascuns sexualizată; e ceva la fel de necurat ca o senzualitate ţinută la prea mare cinste. Calea trecerii e însă lungă şi cei mai mulţi rămîn împotmoliţi pe această cale. Dacă toată această evoluţie sufletească în şi prin căsătorie ar putea fi lăsată inconştientă, aşa cum se întîmplă la primitivi, prefacerile acestea ar putea avea loc fără prea mari conflicte şi fără rest. Printre aşa-numiţii primitivi, pot fi întîlnite personalităţi spirituale în faţa cărora nu poţi simţi decît un adînc respect, ca în faţa lucrării desăvîrşit maturizate a unui destin neştirbit. Spun asta din proprie experienţă. Dar unde se mai găsesc oare printre europenii noştri de astăzi asemenea figuri nemutilate de nici un fel de silnicii morale? Mai sîntem încă îndeajuns de barbari ca să credem în asceză şi în contrariul ei. Dar roata istoriei nu poate fi întoarsă. Nu putem merge decît înainte în năzuinţa noastră spre acea atitudine care să ne permită să trăim aşa cum o cere, de fapt, destinul neştirbit al omului primitiv. Numai aşa vom fi în stare să nu ne pervertim spiritul în senzualitate şi senzualitatea în spirit, căci trebuie să trăiască amîndouă, ele trăgîndu-şi seva una din cealaltă.

Conţinutul esenţial al relaţiei psihologice din căsătorie este această prefacere pe care am descris-o aici cît se poate de succint. Ar fi multe de spus despre iluziile care servesc scopurilor naturii şi duc, totodată, la acele prefaceri ce marchează mijlocul vieţii. Armonia specifică primei jumătăţi a vieţii (atunci cînd se ajunge într-adevăr la o asemenea acomodare) se întemeiază în esenţă (aşa cum se dovedeşte apoi în faza critică) pe proiecţia anumitor imagini tipice.

Fiecare bărbat poartă în sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere. Această imagine este, în fond, o însuşire ereditară transmisă din vremuri străvechi şi înscrisă în sistemul organic, un «tip» (un «arhetip») al tuturor experienţelor liniei ancestrale privind natura feminină, un sediment al tuturor impresiilor privind femeia, un sistem de adaptare moştenit. Dacă nu ar mai exista femei pe lume, din această imagine inconştientă s-ar putea oricînd deduce cum ar trebui să fie alcătuită sufleteşte o femeie. Acelaşi lucru e valabil şi în ce priveşte femeia, ea are o imagine înnăscută a bărbatului. Experienţa ne învaţă că mai corect ar fi să spunem: o imagine a bărbaţilor, pe cînd în cazul bărbatului e vorba mai degrabă de o imagine a femeii. Această imagine, fiind inconştientă, e proiectată întotdeauna, în mod inconştient, asupra fiinţei iubite şi constituie unul din temeiurile esenţiale ale atracţiei pasionale sau ale contrariului ei. Am numit această imagine anima şi găsesc foarte interesantă întrebarea: habet mulier animam? - au femeile suflet? (în latină n.t)- a scolasticilor, întrebarea fiind, după părerea mea, inteligentă, întrucît îndoiala pe care o exprimă este îndreptăţită. Femeia nu are o anima, ci un animus. Anima are un caracter erotic-emoţional, în timp ce animus-ul caută să raţioneze şi de aceea, aproape tot ce ştiu să spună bărbaţii despre erotica feminină şi despre viaţa afectivă feminină în genere, se bazează pe proiecţia propriei lor anima şi este, în consecinţă, anapoda. Uluitoarele fantezii şi ipoteze ale femeilor în ce priveşte bărbaţii se bazează pe înrîurirea animus-ului lor, care constituie o inepuizabilă sursă de judecăţi ilogice şi de false cauzalităţi.

Atît anima, cît şi animus-ul se caracterizează printr-o extraordinară multilateralitate, într-o căsătorie, întotdeauna cel cuprins proiectează asupra celui cuprinzător această imagine, în timp ce acestuia din urmă nu-i reuşeşte decît parţial să-şi proiecteze imaginea asupra celuilalt, în acest caz, imaginea aceasta, extrem de fascinantă, atîrnă în gol, aşteptînd parcă să fie împlinită de un om real. Dar există tipuri de femeie parcă anume făcute de natură să ia asupra lor proiecţii de anima. S-ar putea vorbi chiar de un tip anume. Este indispensabil aşa-numitul caracter de «sfinx», cu două sau mai multe înţelesuri, dar nu de un echivoc nebulos de care să nu poţi lega nimic, ci de un echivoc incitant, avînd tăcerea grăitoare a unei Mona Lisa - bătrînă şi tînără, mamă şi fiică, de o castitate îndoielnică, infantilă şi cu o inteligenţă naivă dezarmantă pentru bărbaţi. Nu orice bărbat de mare spirit poate fi animus, deoarece trebuie să exceleze mai puţin în idei bune şi mai mult în cuvinte potrivite, să aibă cuvinte pline de înţelesuri, care să pară a spune mai multe decît spun. Mai trebuie să fie şi întrucîtva neînţeles sau măcar într-un fel oarecare certat cu lumea, pentru ca ideea jertfirii de sine să poată interveni. Trebuie să fie un erou posibil, de un caracter echivoc, dar nu e deloc sigur, totuşi, că o proiecţie a animei nu descoperă adesea cu mult înaintea inteligenţei lente a omului mediu, un adevărat erou.

Atît pentru bărbat, cît şi pentru femeie, în măsura în care sînt cuprinzători, împlinirea acestei imagini constituie o trăire plină de consecinţe, deoarece apare aici posibilitatea de a găsi o replică a propriilor complicaţii în fiinţa multiformă a celuilalt. Aici par să se deschidă acele spaţii largi de care te poţi simţi înconjurat şi cuprins. Spun special că «par», deoarece posibilitatea aceasta e cu două tăişuri. După cum proiecţia animus-ului femeii poate avea flerul să descopere un bărbat de valoare, necunoscut celor mulţi şi, mai mult decît atît, îi poate chiar ajuta să-şi găsească adevărata vocaţie, susţinîndu-l moral, bărbatul poate, de asemenea, să-şi formeze, prin proiecţia animei, o «femme inspiratrice». Dar, de cele mai multe ori, pe cît se pare, e vorba doar de o iluzie cu urmări nefaste. Un insucces, deoarece credinţa nu a fost suficient de puternică. Pesimiştilor trebuie să le spun că în aceste imagini sufleteşti primordiale se ascund valori pozitive extraordinare, pe optimişti, în schimb, trebuie să-i avertizez că fantezia i-ar putea orbi şi duce la cele mai absurde rătăciri.

Dar nu trebuie să credem că această proiecţie ar fi o relaţie individuală şi conştientă. La început nu e nicidecum aşa. Produce o dependenţă obsesivă, bazată pe motivaţii inconştiente, deşi de altă natură decît motivaţiile biologice. She al lui Rider Haggard, bunăoară, arată ce lume uluitoare de reprezentări instituie proiecţia animei. E vorba, în esenţă, de conţinuturi spirituale, avînd adesea un veşmînt erotic, fragmente evidente ale unei mentalităţi mitologice primitive, compuse din arhetipuri, al căror tablou complet constituie aşa-numitul inconştient colectiv. Ca atare, o asemenea relaţie este, în fond, colectivă şi nu individuală. (Benoît, care în Atlantida a creat un personaj fantastic, coincizînd în amănunt cu She, afirmă că nu 1-a plagiat pe Rider Haggard.)

Dacă la unul din cei doi soţi are loc o atare proiecţie, atunci relaţiei colective biologice i se contrapune o relaţie colectivă spirituală şi se produce astfel acea sfîşiere a celui cuprinzător, pe care am descris-o mai sus. Dacă acesta reuşeşte să nu-şi piardă capul, atunci tocmai datorită conflictului se va găsi pe sine. în acest caz, se poate spune că proiecţia, în sine periculoasă, l-a ajutat să treacă de la o relaţie colectivă la una individuală. Asta echivalează cu o deplină conştientă a relaţiei din căsătorie. Cum în expunerea mea mi-am propus să discut despre psihologia căsătoriei, psihologia raporturilor bazate pe proiecţii e în afara temei mele. Mă mulţumesc aici doar cu menţionarea faptelor.

Nu se poate vorbi, de bună seamă, despre relaţia psihologică din căsătorie, fără să aminteşti măcar în treacăt, chiar cu riscul de a fi greşit înţeles, de natura trecerii critice. După cum bine se ştie, în ce priveşte psihologia, nimic nu poate fi înţeles fără s-o fi trăit tu însuţi. Şi totuşi, faptul acesta nu clinteşte pe nimeni din convingerea că numai judecata sa proprie e completă şi adevărată. Această stranie situaţie provine din inevitabila supra-estimare a conţinuturilor conştiente momentane. (Fără această concentrare a atenţiei, omul nici nu ar putea fi conştient.) Aşa se face că fiecare vîrstă îşi are propriile adevăruri psihologice, adevărurile sale programatice - am putea spune - şi tot aşa se întîmplă cu fiece nivel al evoluţiei psihice. Există chiar nivele la care numai puţini ajung - o chestiune de rasă, familie, educaţie, dotare şi pasiune. Natura este aristocratică. Omul normal e o ficţiune, chiar dacă există anumite legităţi general valabile. Viaţa sufletească este o evoluţie ce se poate opri chiar la nivele inferioare. E ca şi cum fiecare om ar avea o greutate specifică, conform căreia urcă sau rămâne la acel nivel la care îşi atinge limitele. Iar ideile şi convingerile şi le formează în conformitate cu acest nivel. De aceea, nu e de mirare că marea majoritate a căsătoriilor îşi ating limita superioară în menirea lor biologică, fără vreun prejudiciu pentru sănătatea spirituală sau morală. Relativ puţini ajung într-o mai adîncă dezbinare cu ei înşişi. Acolo unde nevoile exterioare sînt multe, conflictul nu poate ajunge la o tensiune dramatică, din lipsă de energie. Dar proporţional cu siguranţa socială, creşte nesiguranţa psihologică, la început inconştient, provocînd nevroze şi apoi conştient, ducînd la despărţiri, certuri, divorţuri şi alte «crize matrimoniale». La un nivel şi mai înalt, se cunosc alte posibilităţi ale evoluţiei psihice, care ating sfera religiosului, sferă în care judecata critică nu-şi mai are locul.

La oricare din nivelele acestea se poate instala o stagnare, însoţită de o deplină inconştienţă a celor ce ar putea urma la un nivel superior al evoluţiei. De regulă, accesul la nivelul următor este chiar baricadat complet de prejudecăţi apărate cu îndîrjire şi de frici superstiţioase, lucru, desigur, deosebit de oportun, deoarece un om căruia i s-ar permite, din întîmplare, să trăiască la un nivel prea înalt pentru el, ar deveni un nebun periculos.

Natura nu e numai aristocratică, ci şi ezoterică. Dar nici un om inteligent nu se va lăsa ispitit să ţină secrete, deoarece îşi va da seama foarte bine că secretele evoluţiei psihice nu pot fi niciodată trădate, pur şi simplu pentru că evoluţia ţine de aptitudinile fiecăruia.

(Fragment din C.G. Jung - Puterea sufletului - Antologie
Editura Anima, Bucuresti, 1994
Trad.dr. Suzana Holan)

(o carte excelenta, si nu doar aceasta.... :) , m-am regasit, mi-am inteles si denumit trairi, transformari, tensiuni sau conflicte, in multe din observatiile lui, un om extraordinar.... Mircea Eliade il numeste, la un moment dat, profetul secolului!)

Despre autor:

Carl Gustav Jung ( 26 iulie 1875– 6 iunie 1961) a fost psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Între 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta având o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), în care Jung încearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura îl va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.
Între 1921 si 1938 întreprinde calatorii de studii în Africa de nord, în lumea araba, la indienii pueblo din Arizona si India.
În 1935 este ales presedinte al „Societatii elvetiene pentru psihologie si domeniile conexe“.
În 1944 se creeaza la Basel catedra de „psihologie medicala“ al carei titular este Jung. În 1948, la Zurich, se înfiinteaza institutul Carl Gustav Jung, iar in 1958 „Societatea internationala de psihologie analitica“, având drept tema teoriile jungiene. Îsi petrece ultimii ani de viata la Bollingen, lânga Zurich, unde îsi redacteaza memoriile. La câteva luni dupa moartea lui apare Erinnerungen, Träume, Gedanken (Amintiri, vise, reflectii) - aparuta si in romaneste la Editura Humanitas.

Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel - 13

2009-11-20T12:25:00.004+02:00

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată.

Iubiti nu doar cu cuvantul, ci, mai ales, cu fapta.

Jalal al-Din Muhammad Rumi

2009-11-09T00:55:00.003+02:00

"Să fii aproape de Dumnezeu / nu înseamnă să urci sau să cobori
Să fii aproape de Dumnezeu / înseamnă să scapi din închisoarea existenţei."

"Iubirea / este izvorul vieţii care dăruieşte nemurirea. / Este ceea ce numim / Apa vieţii.
Vino în această apă / Mergi pe ea / Să vezi că fiecare strop / Este el însuşi întregul ocean."

"Ştii ce eşti? /Eşti un manuscris al unei scrisori divine, /Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este în afara ta. /Priveşte în tine; /Tot ceea ce vrei să fii /Eşti."

"Nu fii trist / Tot ceea ce pierzi se va intoarce la tine intr-o alta forma."

"Binele si raul sunt amestecate / Daca nu le ai pe amandoua, locul tau nu este printre noi."

"Picatura cand se cearta cu oceanul e neghioaba si se umileste."

Jalal al-Din Muhammad Rumi - a fost unul din cei mai cunoscuţi mistici persani şi islamici, întemeietor al ordinului dervişilor mevleviţi. Limba maternă a lui Rumi a fost persana. Rumi, denumit "prinţul poeţilor sufi", a fost un mistic care a amalgamat în sine gânditorul şi artistul. În întreaga lui creaţie el a proslăvit iubirea divină, ghidul spiritual al biografiei sale. El nu l-a căutat pe Dumnezeu în afară, ci în sine însuşi.
Rumi, ca şi alţi sufiţi, descrie în opera sa treptele pe care le urcă îndrăgostitul sufit în căutarea lui Dumnezeu şi, în final, contopirea cu El.

Sufismul reprezintă începutul unei conduite exemplare şi sfâşitul unei purtări nedemne. Sufismul înseamnă să renunţi la toate bunurile tale şi să te consacri practicii spirituale. Sufismul înseamnă să îngenunchezi la uşa aproapelui tău, chiar dacă el îţi întoarce spatele. Sufismul este o stare în care condiţia umană obşnuită dispare. Sufismul înseamnă să trăieşti mereu întru Dumnezeu. Sufismul înseamnă să îţi încredinţezi sufletul lui Dumnezeu şi să te abandonezi în faţa voinţei Sale divine.

Fiecare individ îşi compune cântul propriei vieţi. Dacă el le face rău celorlalţi, aceasta aduce dizarmonia, iar în cântul vieţii lui apare un dezacord. Dacă el sporeşte în ceilalţi sentimentul de bucurie sau recunoştinţă, îl va adăuga şi propriei vieţi şi prin aceasta va deveni mai viu. Conştient sau nu, gândul său este schimbat în bine de bucuria sau recunoştinţa celorlalţi şi, ca urmare, puterea şi vitalitatea lui sporesc, iar cântul său creşte în armonie.

Adevăratul rai se află în om. Omul este mintea sa şi tot ceea ce ea conţine. Dacă în mintea lui este nefericire, omul va fi nefericit, dacă este bucurie, el va fi bucuros, dacă este succes, el va fi victorios, dacă apare ideea de eşec, el va cunoaşte înfrângerea. Cunoscând aceasta, cât de adevărată şi înţeleaptă apare vorba dervişilor care, stând pe ţărâna goală, în zdrenţe, se adresau unii altora: „O, rege al regilor, o împărat al împăraţilor!”. Mintea are putere creatoare: ea dă naştere tuturor lucrurilor. Nici un gând născut de minte, chiar şi pentru o singură clipă, nu se pierde.

Doar sufletul neştiutor, care îşi ignoră originea şi ţelul, se teme să părăsească sferele de care s-a ataşat. Doar cel care nu ştie ce se află dincolo se teme să părăsească pământul pe care îl atinge cu picioarele. Se tem peştii de adâncurile mării? Nu. Dar, pe lângă peşti, sunt şi oameni născuţi şi crescuţi pe uscat care obişnuiesc să înoate şi să se scufunde adânc în mare, aducând perlele la suprafaţă. Există oameni care sunt chiar mai fericiţi pe mare decât pe uscat; îndrăzneala lor este, pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu apa, uimitoare.

Orkidea beautiful

2009-10-19T13:44:00.001+03:00

Just CLOSE YOUR EYES and LISTEN...

2012 – Schimbarea paradigmei

2009-10-07T15:03:00.001+03:00

Se vorbeste tot mai mult despre anul 2012 ca fiind momentul unei mari transformari a intregii omeniri. Unii vorbesc despre cataclisme naturale, altii despre decadenta si razboaie.

Calendarele vechilor scoli spirituale anunta pentru 2012 un moment de rascruce pentru umanitate.

Asa sa stea lucrurile?

Pornind de la ideea ca o schimbare a intregii umanitati ar trebui sa fie ilustrata de aspecte astrale de exceptie, am pornit in cercetarea hartilor ceresti pentru anul 2012, si mai ales a zilei de 21 decembrie, data ca ziua finalului: unei epoci sau a umanitati.

21 decembrie 2012

In ultima luna a anului 2012 aspectul cel mai tensionat este creat de Pluto si Uranus. Numai ca cei doi astri sunt “incordati” inca din 2010 si vor continua sa se “incrunte” pana in 2016. Aceste planete simbolizeaza constiinta omenirii, procesele de gandire si transformare a paradigmelor colective. Cu alte cuvinte, relatia Pluto-Uranus ne indeamna sa apelam la un tip de gandire ce ne permite transformarea intregii noastre vieti si gasirea unor solutii la problemele globale ale existentei. Aceste solutii cer totala renuntare la un mod vechi de gandire, bazat pe separare, concurenta, competitie, discriminare. Aspectele tensionate marcheaza dificultatea de a accepta transformarea necesara in viata noastra, o modelare a conceptiilor de viata, mai ales a notiunilor de confort si utilitate.

Astrologic vorbind, nu exista motive de ingrijorare in legatura cu anul 2012 sau cu luna decembrie a acestui an. Aspecte tensionate s-au produs de multe ori de-a lungul timpului. Astrologii catastrofici, fatalistii, propovaduitorii mantuirii cataclismice s-au auto-convins ca vad “semne” ale pedepsei divine sau ale unui sfarsit absolut.

In 21 decembrie 2012 doar Jupiter este retrograd si in aspect benefic cu Uranus: protectie si inspiratie pentru cei ce accepta sa se adapteze invatand lucruri noi, aratandu-se deschisi si permisivi fata de noile informatii, acceptand o noua gandire. Relatia pozitiva Jupiter–Uranus sugereaza curajul si entuziasmul de a urma o noua viziune de viata, vazuta ca innoitoare, incitanta si ofertanta. Cei permisivi, creativi, curajosi, flexibili si adaptabili par sa inteleaga primii care este aceasta noua cale.

Cuadratura Pluto-Uranus , singura problematica, este repetabila la intervale mari de timp.

Cel mai recent, aspectul a ocupat intervalul 1928-1934: perioada ascensiunii si instalarii nazismului. Cu Uranus in Berbec (ca acum): revolta, respingerea ierarhiilor, a ordinei instituite, dorinta de afirmare individualista (ca persoana fata de grup, ca grup fata de alte colectivitati, ca stat fata de alte tari). Cu Pluto in Rac: reconsiderarea modului de folosire a resurselor naturale, a bogatiilor de sol, a teritoriilor geografice si a statelor.

La acea vreme, nivelul de constiinta atins de omenire a condus la o valorificare distructiva a mesajului celor doua planete, prin crearea si aderarea la un curent social si politic totalitar, bazat pe distrugere, respingere, negare, furie si razbunare. Dar energia celor doua planete putea fi folosita si in alt sens. Un sens pe care omenirea nu il vedea atunci pentru ca viziunea era una a exploatarii resurselor, a desconsiderarii celor slabi, a promovarii celor puternici, a dominarii, a cultivarii sentimentului de siguranta prin intermediul unui grup: familie, clasa, partid sau rasa.

Acum, avem sansa repararii acelui moment din biografia umanitatii alegand acum, fiecare pentru viata lui, un alt drum - vindecator si transformator la nivel global prin rezultanta colectiva formata. Uranus este tot in Berbec, Pluto este in Capricorn. Putem folosi energia uraniana pentru a ne afirma viziunea indrazneata si originala de viata, prin initiativa de a trai conform convingerilor noastre, prin puterea de a ne sustine viziunea si de a crea secunda de secunda o noua varianta a viitorului. Capricornul simbolizeaza resursele materiale/energetice si folosirea lor, indica institutiile statale si multinationalele, puterea mondiala, tehnologiile stravechi (nu neaparat primitive), istoria (ce se rescrie).

Devansarea lui 2012: iunie 2010-martie 2011 – faza embrionara a noii omeniri

Aspectul tensionat Uranus (Berbec) – Pluto (Capricorn) provoaca omenirea sa se gandeasca la un alt mod de a-si folosi resursele naturale. Acest lucru ne conduce la o alta politica de mediu, la o alta relatie cu natura. Pluto indica un timp ce ne forteaza sa intelegem modul de functionare al materiei si energiei si sa folosim mai inteligent bunurile de care dispunem, astfel incat sa obtinem energie cu un randament mai bun, folosind inteligent resurse mai putine si mai rafinate – cum este energia nucleara, de exemplu, sau energia spirituala ce aduce vindecare in bolile incurabile. Capricornul nu sugereaza descoperirea unor tehnologii noi ci redescoperirea celor vechi. Asta ar putea sa insemne doua lucruri – fie descoperirea unui trecut extrem de avansat tehnologic si spiritual in istoria umanitatii, din care ne putem inspira, fie punerea pe piata a unor tehnologii energetice deja descoperite dar tinute secrete pana acum.

Cele doua planete sunt tensionate din 2010 pana in vara anului 2016. Din acest interval, cel mai complicat si riscant este cel cuprins intre iulie 2010 si aprilie 2011. De fapt, daca ar fi sa caut un aspect responsabil de transformarea planetei, acesta ar fi pasajul.

Daca ratiunile pentru care vechile civilizatii au declarat anul 2012 un prag in evolutia omenirii au fost de natura mistica si astronomica, ratiunile astrologice ma indeamna sa caut semnificatii speciale in perioada de 9 luni de dezvoltare embrionara a omenirii.

Mai ales in aprilie 2011 pe cer sunt mai mult aspecte incordate decat fluente. Parca omenirea ar sta in loc. Acela poate fi momentul de viraj la nivelul constiintei colective. Momentul de alegere. Punctul in care fiecare in parte, in functie de vibratia sufletului, alege daca isi schimba modul de a percepe si intelege viata sau ramane prins in vechile tipare. Este ca si cand ai de ales intre a vedea lucrurile din jur ca pana acum sau de a-ti deschide mintea pentru a vedea inclusiv semnificatiile mai subtile, campurile energetice, vibratiile, aurele, de exemplu – aspect ce nu face ca materia sa isi piarda consistenta ci sa devina mai bogata in informatie si sens.

Pasajul cuprins intre vara 2010 si primavara 2011 reprezinta intervalul transformarii. De care unii se vor bucura si vor profita. Uranus si Jupiter in Berbec, Pluto si Destinul in Capricorn cu Saturn in Balanta formeaza un triunghi dreptunghic. Pluto si Destinul reprezinta varful, sensul catre care sunt dirijate energiile planetelor. Este ca varful unei palnii ce aduna toate influxurile. Cei doi marcatori indica un alt mod de a ne raporta la realitatea inconjuratoare. Acest nou mod ne schimba destinul sau ne da puterea de a ni-l schimba daca vrem. In tot cazul, vom putea face modelari consistente in traseul vietii noastre. Cu o conditie. Sa stim sa folosim energia lui Pluto. Acest astru raspunde de procesele psiho-spirituale din constiinta noastra. Ele corespund unei reactii nucleare din chimie. Forta spirituala are puterea de a crea reactii in lant, ca si fisiunea nucleara. O singura traire iluminatorie are darul de a reverbera, de a se transmite in lant pe toate etajele fiintei noastre. O experienta transformatoare ne modeleaza intreaga fiinta, nu doar aspectul implicat in experienta.

Va aduceti aminte de experimentele dr. Masaru Emoto care a aratat ca apa poluata supusa procesului de purificare spirituala prin rugaciune si-a schimbat structura devenind ordonata si stralucitoare si, astfel, potabila. Procesul este identic cu sfintirea apei in slujbele ortodoxe – apa ce s-a dovedit ca poate fi bauta fara riscuri si la cativa ani de la sfintire.

Inainte de anul 2012 avem aspecte astrale de exceptie care indica o schimbare de paradigma, a tuturor conceptiilor noastre despre viata, despre destin, despre arta de a trai, despre semnificatiile vietii noastre pe Terra, despre adevaratele sensuri ale evenimentelor mari din istoria omenirii. Toata conceptia despre viata si lume are sansa sa se schimbe. Pentru unii insa lucrurile vor ramane pe loc. Unii vor trai intr-o realitate, altii in alta. Unii vor crede in vindecare prin puterea credintei, aavizualizarii, a schimbarii gandirii si a modelarii caracterului, altii vor cotinua sa creada in boala, suferinta si fatalitate. Unii vor atrage in realitatea lor anumite evenimente ce vor corespunde credintelor lor si modului lor de-a gandi, altii vor atrage cu totul alte evenimente. Unii se vor plange de mediul in care traiesc, altii vor trai neafectati de ostilitatile mediului sau nu vor materializa un mediu ostil. Vom trai pe aceeasi planeta, ca si pana acum, dar vom avea perceptii diferite despre viata pe pamant. Asa cum intr-un cartier unii se plang mereu de hoti in timp ce altii nici nu-i vad si nici nu se intalnesc cu ei – practic hotii nu exista pentru ca nu se materializeaza in realitatea lor. Aceste diferente vor fi din ce in ce mai mari si vor ilustra credintele si felul in care gandim. Adica paradigma. Modul de a privi lumea.

Lucrurile deja se intampla. Si s-au intamplat dintotdeauna pentru ca mereu au fost oameni care au vazut dincolo de aparente, care au gandit dincolo de prejudecati sau de tiparele vremurilor lor, impuse de familie si societate. Singura schimbare acum este ca procesul se extinde de la indivizi separati la nivel de mase.

Gandirea creatoare

Distanta intre gand si materializare devine din ce in ce mai mica. Sincronicitatile, coincidentele sunt tot mai numeroase. Ceea ce inseamna ca “patura” mentala este mai consistenta, mai densa si asigura o transmitere a informatiei mai rapid, de la individ la individ. De aceea avem abilitatea de a ne acomoda repede cu noile tehnologii (mai ales copiii care se adapteaza intuitiv, ca si cand ei deja ar sti), de a intelege repede noi notiuni cu care operam in profesie ori de a intelege concepte spirituale. Mintile noastre sunt unite prin fire nevazute de mintile oamenilor cu care intra in rezonanta. Este ca pe Facebook unde prietenii din lista ta se regasesc si in lista altora si in felul acestea se creeaza o retea de relatii, invizibila, ce iti permite un acces indirect la prietenii prietenilor tai, la cunostintele cunostintelor tale, la cunoasterea colectiva…

Distanta tot mai mica intre gand si materializare ne permite sa vedem rapid efectele gandurilor noastre. In jurul acestei idei a pendulat si filmul “Life or something like it” cu Angelina Jolie. Profetindu-i-se ca va muri peste o saptamana eroina cere parerea prietenului ei. Raspunsul este genial. Profetia, daca este corecta, corespunde persoanei ei din prezent. Dar daca ea isi schimba modul de a gandi, credintele, comportamentul, modul de a trai, convingerile, relatiile, practic devine o alta persoana. Care va genera o alta profetie. Lucru ce se si intampla.

O transformare asemanatoare s-a produs cu scriitorul si bioterapeutul Serghei Nikolaevici Lazarev caruia i s-a spus ca va muri de cancer in cateva saptamani. Scriindu-si ultima carte constata ca termenul a expirat iar boala lui a disparut. Prin acceptare si predare senina, a produs o schimbare de vibratie in corp iar cancerul nu a mai avut teren pe care sa-l invadeze.

Si astfel de transformari am vazut la nenumarati oameni pe care i-am intalnit. Si care au reusit sa isi schimbe viata si sa transforme dramele in povesti de succes. Divorturi dureroase care au dus la iubiri minunate si la intinerirea persoanei, la o reinventare personala. Boli incurabile care au dus la vindecare prin schimbarea prioritatilor in viata, a atitudinii fata de viata si a gandirii. Prabusiri financiare care au generat un alt traseu de realizare ce oferea satisfactii cu adevarat importante si o stare de fericire ce nu putea fi comparata cu nimic de pana atunci.

Aceste noi moduri de a ne privi pe noi insine si lumea in care traim sunt alchimii spirituale. Pluto raspunde de alchimie. El este varful de lance al celor 9 luni ce preced finalul de an 2012 – asta daca ne punem problema unui prag al omenirii pentru acel an.

Conjunctia Uranus-Jupiter ce are loc din mai 2010 pana in martie 2011 ne permite intelegerea noiii paradigme, compunerea unei noi viziuni de viata, construirea unor noi repere si unor noi reguli de convietuire colectiva si de conduita planetara, a unui nou mod de a ne valorifica puterea interioara. Experimentele nu vor lipsi, persoanele exceptionale, promotorii, avangardistii, modelele, exemplele personale ne vor fi surse de inspiratie. Vom sti astfel ce conduita sa evitam si pe care s-o cultivam. Noi vom fi modele pentru altii. Dar experienta unei noi lumi este individualizata. Fiecare va trebui sa creeze propria sa relatie cu universul din jurul sau, sa fie stapan pe mecanismele sale de existenta. Doar rezultanta iluminarilor individuale are sansa sa schimbe viata pe planeta. In lipsa unei conduite colective fiecare va avea parte de realitatea pe care si-o creaza individual fara puterea crearii unei matrici pentru viitoarea Terra.

O alta lume

Pluto in Capricorn indica economie. O ambitie de a valorifica la maximum resursele de care dispunem astfel incat sa nu rispim nici un gram de materie. Asta ne ajuta sa menajam resursele naturale si sa apelam la tehnologii mai rafinate de a extrage energia din materie. Sau de a face ca materia sa ne furnizeze singura energia inglobata in ea, prin procedee alchimice, de transmutare. Lucrul acesta deja se intampla insa este atat de banal incat nu ne mai dam seama de el. Cand copilul este bolnav iar mama il mangaie spunanad o rugaciune din toata inima cu convingerea si simtirea deplina ca pruncul ei este ocrotit se produce o ridicare a vibratiei, asa numita „scaldare” in har. Aceasta energie fina „spala” celulele si transmuta boala in sanatate. Sau cand o persoana bolnava ce isi cunoaste bine boala si intelege fiziologia organului bolnav, vizualizeaza procesul vindecarii fiind convins de realitatea imaginii pe care mintea sa o creaza, se produce din nou alchimia vindecarii. De fiecare data subiectii s-au conectat la o realitate mai inalta decat cea in care s-a manifestat boala (detasati de orice conflicte personale, de frici, de rusine, furie, nemultumiri). S-au conectat la credinta, iubire, o imagine clara a sanatatii si simtirea sincera a vindecarii. Aceasta inseamna sa iesi din realitatea palpabila si sa patrunzi in a patra dimensiune si a cincea dimensiune. Acolo unde devii magicianul ce scoate porumbei din joben folosind inteligent energiile subtile. Asta inseamna sa poti sa iti ajuti corpul cand este slabit, sa te mentii mereu la un nivel inalt de incredere, bucurie, de putere fizica, de vitalitate. Asta inseamna sa poti fi suport pentru cei din jur prin echilibrul tau, sa fii o prezenta inspiratoare pentru semeni, sa ai o relatie netoxica cu mediul si sa fii o prezenta benefica in viata ta.

Acestea sunt de fapt schimbarile care le aduce 2012. Pentru ele ne putem pregati in cele 9 luni de alchimie a umanitatii: iulie 2010 – aprilie 2011. Indiferent ce bilderbergi decid soarta economica si politica a pamantului, in viata fiecaruia dintre noi, noi suntem stapani, noi alegem ce semnificatie poarta pentru noi influentele exterioare. Noi cream, prin fortele noastre spirituale, un camp auric puternic ce nu permite imixtiuni nerezonante cu fiinta si destinul nostru. Indiferent ce politicieni ne conduc destinele colelctive, noi alegem cum ne simtim in viata noastra. Asa cum inainte de ’89 noi alegeam ce semnificatie dam vietii plina de privatiuni. Unii se considerau damnati ca traiesc in Romania, alti stiau sa isi creeze momente frumoase si relatii afectuoase chiar si in acele conditii. Asa cum in inchisorile politice oamenii s-au salvat pastradu-si sufletul iubitor si credincios – lucru ce nu ii facea fatalisti, dorindu-si ca toti ceilalti o viata buna, dar pastrandu-si puterea pentru reconstructie si nu pentru ura.

Si vreau sa va mai spun ceva. Am avut o experienta cu un clarvazator apreciat. El a facut o prognoza pentru o persoana draga. Prognoza nu s-a implinit pentru ca persoana s-a schimbat radical si si-a oferit astfel un alt viitor, in rezonanta cu noua sa identitate sufleteasca. Cand se intampla asa clarvazatorii adesea intampina un zid peste care nu pot trece iar citirea lor este neclara. Zidul corespunde momentului de liber arbitru al individului – isi poate alege calea. Nici un clarvazator din lume nu poate vedea ce va alege pentru ca momentele de viraj sunt gratii divine si doar secunda suspendata in vesnicie hotaraste destinul.

De exemplu, experimentele care s-au facut pentru „citirea” anului 2012 si au avut ca subiecti cei mai puternici clarvazatori (experimentul Montauk) au aratat ca nu s-a putut vizualiza viitorul. Ca si cand ar fi un prag ce bruiaza citirea. Viitorul inca nu e scris sau este rezervat doar celor ce au capacitatea de a ajunge in el, celor care au puterea de a face virajul spre un alt mod de gandire. Doar prezenta unor abilitati paranormale nu indica si o transformare spirituala. Asa incat viitorul este rezervat celor care isi schimba si inima nu doar isi rafineaza simturile si receptorii.

Asa incat, avem posibilitatea sa alegem cum va fi viata noastra. In orice clipa avem aceasta posibilitate. Chiar daca cei din jurul nostru fac alegeri ce dau o rezultanta ce nu rezoneaza cu noi, vom putea construi pentru noi un „culoar” in care sa ne intalnim doar cu rezultatele credintelor si gandurilor noastre. Ca firele unei tesaturi ce se intrepatrund dar, de fapt, fiecare are propria sa banda in care destinul sau curge.

Intodeauna inaintea unei mari schimbari exista un moment de gratie ce permite crearea unei viziuni despre schimbare. Cum vrem sa fie viitorul nostru? Cum vreau eu sa arate viata mea, cum vrei tu sa arate viata ta?

Asta este intrebarea!

Duminică, Octombrie 4, 2009 de Camelia Patrascanu

2012 LIVE OR DIE !!!

2009-09-08T14:11:00.001+03:00

WHAT DO YOU THINK ABOUT THAT ?!

Pentru ca vin alegerile...

2009-09-04T13:51:00.003+03:00

... nu pot sa ma abtin.
Ce s-a intamplat cu noi?
Chiar nu mai suntem in stare sa dam la o parte ceea ce ne deranjeaza?
De ce permitem astfel de lucruri?
...

Se apropie alegerile...

Nu uita : (dute la vot, nu mai astepta...)

SOMNUL NATIUNII NASTE MONSTRI

asta am facut pana acum ... am dormit... astfel dandu-le putere. Ne-au dezbinat si ne-au cucerit.
...

Desteapta-te romane
Din somnul cel de moarte
In care te-adancira
Barbarii de tirani...
Amin.

Sincer,
ma doare sufletul.

Cele trei porti

2009-08-20T11:19:00.002+03:00

Un rege avea un fiu deştept şi curajos. Ca să-l pregătească pentru a înfrunta viaţa, îl trimise la un bătrân înţelept.

- Luminează-mă: ce trebuie să ştiu în viaţă?
- Vorbele mele se vor pierde precum urmele paşilor tăi pe nisip, dar o să-ţi dau totuşi câteva sfaturi. În drumul tău prin viaţă vei întâlni trei porţi. Citeşte ce scrie pe fiecare dintre ele. O dorinţă mai puternică decât tine te va împinge să le urmezi. Nu încerca să te întorci, căci vei fi condamnat să retrăieşti din nou şi din nou ceea ce încerci să eviţi. Nu pot să-ţi spun mai mult. Tu singur trebuie să treci prin asta, cu inima şi cu trupul. Acum du-te! Urmează drumul acesta drept din faţa ta.

Bătrânul înţelept dispăru şi tânărul porni pe drumul vieţii. Nu după mult timp, se găsi în faţa unei porţi mari, pe care se putea citi:

SCHIMBĂ LUMEA.

Asta era şi intenţia mea, gândi prinţul, căci chiar dacă sunt lucruri care îmi plac pe această lume, altele nu-mi convin deloc.
Atunci începu prima sa luptă. Idealul său, abilitatea şi vigoarea sa îl împinseră să se confrunte cu lumea, să întreprindă, să cucerească, să modeleze realitatea după dorinţa sa. El găsi plăcerea şi beţia cuceritorului, dar nu şi alinarea inimii. Reuşi să schimbe câteva lucruri, dar multe altele îi rezistară.

Anii trecură. Într-o zi îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat să deosebesc ceea ce e în puterea mea de ceea ce îmi scapă, ceea ce depinde de mine de ceea ce nu depinde de mine.
- Bine, zise bătrânul. Utilizează-ţi forţele pentru ceea ce stă în puterea ta şi uită ceea ce-ţi scapă printre degete.

Şi dispăru.

Puţin după această întâlnire, prinţul se găsi în faţa celei de-a doua porţi pe care stătea scris:

SCHIMBĂ-I PE CEILALŢI.

Asta era şi intenţia mea, gândi el. Ceilalţi sunt sursa de plăcere, bucurii şi satisfacţii, dar şi de durere, necazuri şi frustrări.
El se ridică deci contra a tot ce-l deranja sau nu-i plăcea la cei din jurul sau. Încerca să le pătrundă în caracter şi să le extirpeze defectele. Aceasta fu a doua luptă a sa.

Într-o zi, pe când medita asupra utilităţii tentativelor sale de a-i schimba pe ceilalţi, îl întâlni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu, deci, pe acest drum?
- Am învăţat că nu ceilalţi sunt cauza sau sursa bucuriilor sau necazurilor, a satisfacţiilor sau înfrângerilor mele. Ei sunt doar prilejul, ocazia care le scoate la lumină. În mine, prind rădăcină toate aceste lucruri.
- Ai dreptate, spuse bătrânul. Prin ceea ce ceilalţi trezesc în tine, ei te descoperă în faţa ta. Fii recunoscător celor care fac să vibreze în tine bucuria şi plăcerea, dar şi celor care fac să se nasca în tine suferinţa sau frustrarea, căci prin ei viaţa îţi arată ce mai ai încă de învăţat şi calea pe care trebuie s-o urmezi.

Nu după multă vreme, prinţul ajunse în faţa unei porţi pe care scria:

SCHIMBĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Dacă eu sunt cauza problemelor mele, atunci înseamnă că asta îmi rămâne de făcut, îşi zise el şi începu lupta cu el însuşi.
El caută să pătrundă în interiorul său, să-şi combată imperfecţiunile, să-şi înlăture defectele, să schimbe tot ce nu-i plăcea în el, tot ce nu corespundea idealului său.
După câţiva ani de luptă cu el însuşi, după ce cunoscu câteva succese, dar şi eşecuri şi rezistenţă, prinţul îl întâlni iarăşi pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce ai învăţat tu pe acest drum?
- Am învăţat că există în noi lucruri pe care le putem ameliora, dar şi altele care ne rezistă şi pe care nu le putem învinge.
- Aşa este, spuse bătrânul.
- Da, dar m-am săturat să lupt împotriva a tot, a toţi şi chiar împotiva mea! Oare nu se termină niciodată? Îmi vine să renunţ, să mă dau bătut şi să mă resemnez.
- Asta va fi ultima ta lecţie, dar înainte de a merge mai departe, întoarce-te şi contemplă drumul parcurs, răspunse bătrânul şi apoi dispăru.

Privind înapoi, prinţul văzu în departare spatele celei de-a treia porţi pe care stătea scris:

ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI.

Prinţul se mira că n-a vazut cele scrise atunci când a pătruns prima dată prin acea poarta, dar în celălalt sens.
În luptă devenim orbi, îşi spuse el. Şi mai văzu zăcând pe jos, peste tot în jurul lui, tot ce a respins şi a învins în luptă cu el însuşi: defectele, umbrele, frica, limitele sale.
Le recunoscu pe toate şi învăţă să le accepte şi să le iubească. Învăţă să se iubească pe el însuşi, fără să se mai compare, să se judece, să se învinovăţească.

Îl intalni din nou pe bătrânul înţelept, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat în plus pe acest drum?
- Am învăţat că urând sau detestând o parte din mine înseamnă să mă condamn să nu fiu niciodată de acord cu mine însumi. Am învăţat să mă accept în totalitate, necondiţionat.
- Bine, acesta este primul lucru pe care nu trebuie să-l uiţi în viaţă, acum poţi merge mai departe.

Prinţul zări în departare cea de-a doua poartă, pe spatele căreia scria:

ACCEPTĂ-I PE CEILALŢI.

Şi în jurul lui recunoscu toate persoanele pe care le-a întâlnit în viaţa sa, pe cei pe care i-a iubit şi pe cei pe care i-a urât, pe cei pe care i-a ajutat şi pe cei pe care i-a înfruntat. Dar spre surpriza sa, acum era incapabil să le vadă imperfecţiunile, defectele, lucrurile care altădata îl deranjau enorm şi impotriva cărora luptase.

Bătrânul înţelept apăru din nou şi-l întrebă:
- Ce-ai învăţat mai mult decât prima dată pe acest drum?
- Am învăţat că fiind în acord cu mine însumi, nu mai am nimic de reproşat celorlaţi şi nici nu mă mai tem de ei. Am învăţat să-i accept şi să-i iubesc aşa cum sunt.
- Bine, acesta este cel de al doilea lucru pe care trebuie să-l ţii minte.

Continuă drumul. Prinţul zări prima poartă, prin care trecuse cu mult timp în urmă, şi văzu ceea ce era scris pe spatele ei:

ACCEPTĂ LUMEA.

Privi în jurul său şi recunoscu acea lume pe care a dorit s-o cucerească, s-o transforme, s-o schimbe. Fu izbit de lumina şi frumuseţea tuturor lucrurilor, de perfecţiunea lor.
Era totuşi aceeaşi lume de altă dată. Oare lumea se schimbase, sau privirea sa? Atunci se ivi bătrânul, care-l întrebă:
- Ce-ai învăţat pe drumul acesta?
- Acum am învăţat că lumea este oglinda sufletului meu. Că eu nu văd lumea, ci mă văd în ea. Când sunt fericit, lumea mi se pare minunată, când sunt necăjit, lumea îmi pare tristă. Ea nu este nici veselă, nici tristă. Ea există, atât. Nu lumea mă necăjea, ci starea mea de spirit şi grijile pe care mi le făceam. Am învăţat să o accept fără să o judec, fara nici o condiţie.
- Acesta este cel de al treia lucru important pe care nu trebuie să-l uiţi. Acum eşti împăcat cu tine, cu ceilalţi şi cu lumea!
Eşti pregătit să porneşti spre ultima încercare: trecerea de la liniştea împlinirii, la împlinirea liniştii, spuse el şi dispăru pentru totdeauna.

Sursa : http://www.ozibuna.net

Vindecarea prin ganduri bune

2009-08-16T12:52:00.007+03:00

"Să nu acceptaţi niciodată ca o durere sau un obstacol fizic să văameninţe bucuria de a trăi, trebuie să reacţionaţi! Chiar dacă sunteţi pe cale să vă pierdeţi vederea sau auzul, chiar dacă sunteţi parţial paralizaţi, conştientizaţi-vă toate capacităţile, toate posibilităţile pe care le mai aveţi încă şi datorită cărora puteţi în continuare să acţionaţi, să învăţaţi, să vă perfecţionaţi. Şi îndeosebi, vă rămân sentimentul şi gândul, care sunt cele mai mari forţe. Apelaţi la ele, fiindcă cultivând gândurile curate şi sentimentele generoase veţi crea în voi stări benefice ce vor contribui chiar la ameliorarea sănătăţii voastre fizice. Răul ia proporţiile pe care noi i le oferim. Dacă ne lăsăm pradă slăbiciunii, descurajării, îl întărim. Aţi văzut cum o găină îşi apără puii la apropierea unui câine? Ea se zbârleşte, îşi umflă penele, ia o atitudine ameninţătoare pentru a-l speria pe acesta. Procedaţi la fel şi cu răul: umflaţi-vă, arătaţi-i că sunteţi în stare să vă apăraţi, şi el va fi obligat să dea înapoi."
Omraam Mikhaël Aivanhov.
(Un extraordinar exemplu, in acest sens, este viata lui MILTON ERICKSON care a suferit de poliomelita, ...merita citit)

Sentimentele negative dăunează sănătăţii noastre. Dacă sufletul ne este bolnav, şi trupul va fi la fel. Bolile sunt doar semnale de alarmă pe care organismul nostru ni le transmite pentru a ne atenţiona că avem anumite emoţii sau gânduri negative pe care nu ar fi trebuit să le emitem către lumea înconjurătoare sau despre noi înşine. Din punct de vedere psihoemoţional, fiecare boală are o anumită semnificaţie, care este complet diferită de abordarea medicală obişnuită. Practic, în urma cercetărilor întreprinse în fizica cuantică s-a observat că o afecţiune la un organ ia naştere astfel: de fiecare dată când noi emitem un gând negativ, acesta transmite un anumit mesaj emoţional, o vibraţie specifică şi care, asemenea undelor radio, se propagă în interior, către organul respectiv. Cu cât gândul este emis mai des şi cu o intensitate mai mare, cu atât vibraţia respectivă loveşte mai puternic organul. În final, acolo începe să se deformeze structura celulelor, luând naştere un chist, un nodul sau o tumoare. Aceasta înseamnă că orice suferinţă sufletească, orice supărare mai puternică, orice judecată sau critică, resentiment, ură sau lipsă de iertare emise de noi pot agrava starea sănătăţii noastre. Dacă sufletul nostru este bolnav, şi trupul nostru va fi la fel. Ce se întâmplă de regulă când descoperim că avem o boală? Ne simţim cumva nedreptăţiţi, ne supărăm chiar pe soartă şi, fără să vrem, nu înţelegem exact care este mesajul corpului nostru. Dacă l-am asculta, el ne-ar spune cât de negativ am gândit, cât de supăraţi am fost, cât de puţin ne-am putut ierta pentru că am greşit ceva sau cât de multe resentimente avem.
Vindecarea începe întotdeauna cu acceptarea a tot ceea ce este, inclusiv a bolii pe care, în ultimă instanţă, tot noi am creat-o fără să ne dăm seama şi cu rezolvarea conflictului care i-a dat naştere. De aceea, complet se pot vindeca doar cei care şi-au schimbat atitudinea faţă de ceea ce înainte înţelegeau greşit. Tratând doar corpul sau organul respectiv, se tratează doar efectul, nu şi cauza bolii. Iar cauza este întotdeauna prezentă în gândurile noastre. Bolile cele mai grave iau naştere în special atunci când persoana bolnavă a strâns multă ură sau resentimente puternice în interior, nu poate ierta sub nici o formă sau are sentimente negative acute (furie extremă, tristeţe, teamă). Emoţiile negative nu trebuie lăsate să se acumuleze timp îndelungat; este recomandat să ne eliberăm de tot balastul dăunător pe care îl purtăm cu noi. Pentru nimeni şi nimic nu merită să ne supărăm atât de mult, încât să ne îmbolnăvim, mai ales că percepţia noastră despre acel lucru sau persoană poate fi complet eronată.
Această abordare emoţională a bolilor ar putea părea cel puţin ciudată pentru mulţi şi este firesc să fie aşa, întrucât reprezintă o explicaţie care abia de câţiva ani a început să fie dovedită ştiinţific. Trăim însă într-o eră informaţională cu acces la forme de instruire fabuloase, precum internetul, aşa cum nu a mai fost niciodată posibil în istoria omenirii şi avem datoria de a ne autoeduca şi a nu respinge ideea că există şi alte modalităţi de tratament înainte de a alege să predăm armele în faţa bolii. Avem un singur trup, iar el merită toată atenţia şi dragostea noastră!
Despre "limbajul" bolilor am mai scris intr-un alt articol : http://psihologic.blogspot.com/search?updated-min=2008-01-01T00%3A00%3A00%2B02%3A00&updated-max=2009-01-01T00%3A00%3A00%2B02%3A00&max-results=8

Un pic de astro... si....

2009-08-09T23:07:00.009+03:00

Pentru cei interesati sa cunoasca o mica parte din ei... sub forma astrologica :
http://eureka.cs.tuiasi.ro/~fleon/other/Astrologia_natala.swf
(e ok site-ul) - usor de priceput si utilizat.

O viziune realista, intr-o mare masura, despre New Age... pentru cei curiosi :
http://www.ideiindialog.ro/articol_329/criza_constiintei_si_mentalitatea_new_age.html
Pe mine m-a influentat mult aceasta "noua" orientare si am fost de acord cu ea pana la punctul de trancedere a sinelui prin metode ocultiste cum ar fi: chanelling, vorbitul cu spiritele, etalare....
Orice are legatura si cu dezvoltarea materiala nu cred ca este in concordanta cu legile lui Dumnezeu. Noi trebuie sa ajungem la unitate prin metode conforme, care sa nu ne indeparteze de realitate intru totul si sa nu ne faca sa traim in alte lumi, de fapt, decat in cea in care suntem acum. Nu ne apucam sa vorbim cu spiritele oamenilor sau diferitelor lucruri, obiecte ca sa putem transcede sau ca sa putem deveni noi insine ci cautam metode clare, vizibile eventual sau rationale, logice in care sa putem vedea lumina realitatii nostre in care traim de fapt...

Valoarea pozitiva a suferintei

2009-07-25T16:15:00.000+03:00

Exista oameni care nu sufera? Care sa nu fi simtit niciodata durerea? Nu durerea data de o rana sau de o boala, nu durerea stomacului care isi cere drepturile sau durerea de a rabda de frig. Ci durerea aceea pe care nu o putem localiza in corpul nostru decat cel mult la nivelul pieptului, indiferent ca este vorba de o durere recunoscuta ca atare de toti - durerea de a pierde un copil sau un parinte, durerea de a fi umilit in public etc. - de o durere cunoscuta doar celor apropiati sau, cel mai adesea, de o durere pe care nici cel cu care impartim patul nu o cunoaste.

Exista oameni care sa nu fi simtit niciodata aceasta durere?

Probabil ca nu. Cum e insa posibil? Nu toti suntem parasiti de persoana iubita, nu tuturor ne moare cineva drag, nu toti gustam din umilinta de a nu fi recunoscuti ca oameni, nu toti ne imbolnavim de cancer si nu toti ne ratam visurile.

Si totusi, toti suferim. Ca si cum ar exista in noi un imbold spre suferinta, ca si cum am fi programati sa suferim si in drumul nostru prin viata nu facem decat sa cautam un bun motiv pentru a suferi. Ca si cum am avea nevoie sa suferim.

Daca nu avem ce manca, suferim de foame si ne inchipuim ca daca am fi satui, am fi cei mai fericiti oameni. Daca avem ce manca, suferim de frig si am putea crede ca o soba calda e tot ceea ce ne lipseste. Daca nu ne este frig, suferim ca nu suntem iubiti - ah, macar de am fi fost iubiti de parintii aceia nepriceputi sau macar de am avea langa noi un om care sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte fara conditii si sa ne ofere totul fara sa ne ceara nimic. Daca suntem totusi iubiti, suferim ca nu ne reusesc planurile de realizare profesionala sau ca nu suntem recunoscuti in comunitatea noastra ca o persoana importanta, valoroasa, demna de respectul tuturor.

Si daca avem si asta?

Vom suferi atunci cand vom incepe sa pierdem ceva din toate acestea sau, daca nu, vom gasi cu siguranta un nou motiv de suferinta, chiar de-ar fi sa il cautam in adancul nostru printre cele mai insignifiante scame ale sufletului.

Si vom suferi din nou. Nu tot timpul, nu in permanenta, binenteles, dar din cand in cand… si atunci, dupa o perioada linistita, poate chiar fericita, vom suferi din nou, poate chiar cu voluptate.

De ce suferim?

Pentru ca ne lipseste ceva sau cineva? Pentru ca am ratat? Pentru ca soarta ni se impotriveste? Pentru ca intotdeauna vrem mai mult decat putem avea sau pentru ca purtam in noi pecetea pacatului originar? Exista suferinta a carei cauza este in afara noastra: dezastre naturale, accidente, oameni care ne fac rau, relatii care nu merg, boli incurabile care ne afecteaza viata noastra sau a celor dragi etc. Dupa cum exista si suferinta care vine din interiorul nostru: nu stim ce vrem, facem alegeri proaste, nu ne multumim cu ceea ce avem sau vrem ce nu se poate etc.

In primul caz suntem obligati sa ne confruntam cu o schimbare pe care nu ne-am dorit-o, in al doilea caz trebuie sa suportam consecintele indeciziilor noastre, alegerilor noastre, dorintelor noastre nesabuite. In ambele cazuri insa, stim ca asa cum a fost nu va mai fi, ca ceva s-a schimbat sau trebuie schimbat, fie ca ne convine sau nu.

De unde stim toate acestea? Pentru ca suferim.

Suferinta ne ajuta sa crestem, sa ne revizuim nevoile si dorintele, sa ne confruntam cu noi insine sau… sa pierdem totul.

Confruntarea cu suferinta imi aminteste, prin consecintele ei, de scena memorabila din filmul “Indiana Jones” in care eroul, aflat in cautarea Sfantului Graal, trebuie sa aleaga pocalul cel sfant dintre alte sute. Alegea bine, alegea Viata. Alegea prost, alegea Moartea.

Suferinta ne obliga sa facem o alegere similara. Ne obliga sa luam o decizie: viata sau moartea, cresterea sau stagnarea, trecerea la un stadiu superior al constiintei de sine sau regresul catre o forma mai primitiva de existenta. Suferinta ne obliga sa ne uitam acolo unde nu vrem sa vedem ca ceva nu e in regula cu noi sau cu lumea in care traim, caci suferinta nu o mai putem ignora asa cum am facut pana acum cu tot ceea ce nu ne-a convenit.

Psihologul Jean Piaget, care a revolutionat psihologia dezvoltarii copilului prin descoperirile sale, a descris procesul de adaptare al copilului, ca si al adultului, ca fiind compus din doua aspecte, aflate in permanenta confruntare: pe de o parte, asimilarea, adica tendinta de a percepe lumea si pe noi insine prin prisma a ceea ce stim deja, iar pe de alta parte, acomodarea, adica schimbarea modului de a vedea lumea pentru a face “loc” noilor experiente care nu se mai potrivesc cu ceea ce stiam inainte.

Dupa parerea mea, suferinta este expresia tensiunii dintre doua tendinte asemanatoare: aceea de a pastra ceea ce avem, ceea ce stim, ceea ce ne este deja familiar, in special referitor la noi insine, si tendinta de a ne schimba, de a creste, de a ne atinge potentialul nostru uman.

Nici una dintre cele doua forte nu este buna sau rea, utila sau inutila. Avem nevoie sa pastram ceea ce avem deja pentru a ramane noi insine, dupa cum avem sadita in noi si nevoia de a creste, de a ne dezvolta spiritual, sufleteste, ca oameni in deplinatatea cuvantului. Suferinta este tensiunea dintre cele doua nevoi. Sau, daca vreti, e cutremurul care reaseaza placile tectonice intr-o noua pozitie stabila.

Sa luam cateva exemple. Indragostitul parasit - sufera pentru ca este deziluzionat, dezamagit, obligat sa accepte ca iubirea lui a fost doar o himera, ca iubita lui a fost minunata doar in imaginatia lui de indragostit. Realitatea vine peste el ca un buldozer si il obliga, prin suferinta, sa revina cu picioarele pe pamant. Tanarul confruntat cu un esec profesional - sufera pentru ca a descoperit ca nu este atat de bun pe cat isi inchipuia sau a aflat ca nu e totul sa fii bun pentru a reusi, uneori succesul depinzand si de alte variabile pe care le ignorase pana atunci.
Sotul sau sotia indoliat(a) - sufera pentru ca a pierdut un om care devenise o parte din sine insusi/insasi si acum e obligat(a) sa invete a trai din nou de unul singur, cu un suflet schilodit si neimplinit. Parintele dezamagit de propriul copil - sufera pentru ca si-a pus in el niste sperante nerealiste, pentru ca a asteptat ceea ce nu putea veni si abia acum isi da seama de acest lucru.

Atata timp cat suferinta este la vedere, este acceptata si traita in mod autentic, cu tot cortegiul sau de lacrimi, bocete, chipuri incremenite, pasi ezitanti si sentimente sfasietoare, ea isi atinge scopul, se consuma si dispare cu timpul.

In psihoterapie exista expresia “a face doliul” si se refera la acceptarea pierderii ca un dat inevitabil si exprimarea deschisa a durerii. Cei incapabili sa isi faca doliul dupa o pierdere concreta sau simbolica, sunt adesea incapabili sa isi reia viata normala de dinainte.

Exista deasemeni oameni atat de “priceputi” in a se ignora pe ei insisi si nevoile lor, incat suferinta este “obligata” sa ia forme extreme pentru a-si face simtita prezenta.

Primul exemplu care imi vine in minte este atacul de panica - si asta pentru ca, fara a fi vorba de un studiu riguros ci doar de impresia personala, numarul celor care sufera de astfel de atacuri a crescut extraordinar de mult in ultimul timp. Explicatia ar fi legata de raportul disproportionat de mare dintre stresul cotidian si capacitatea - aparent destul de redusa in cazul multora - de a gestiona in mod adecvat acest stres.

Un alt exemplu este cel al tulburarilor de conversie, cum sunt numite astazi isteriile clasice, in care dorinte si nevoi ignorate isi manifesta prezenta prin simptome legate de functionarea corpului. Depresia nevrotica este si ea rezultatul unui conflict intre dorinte si realitate sau intre modul uneori defectuos de a gandi si datele contradictorii ale realitatii.

De aceea, nu sunt putini cei care considera ca cel care vine in suferinta la un psihiatru sau un psihoterapeut nu trebuie ajutat sa scape cat mai repede de suferinta respectiva, ci ajutat sa inteleaga care este sensul acesteia, de unde vine si ce anume trebuie schimbat in viata respectivului pacient - daca il scapam repejor de durere, va fi prea putin tentat sa ii mai afle cauza, expunandu-se riscului de a cadea din nou, pe viitor, in aceeasi capcana a ignorarii de sine.

Sunt tentat sa cred ca exista probabil si suferinte fara rost. Gratuite, inutile, din care nu se poate invata nimic, care nu duc la nimic bun. De exemplu, suferinta care apare la unii din cei cu boli psihice grave: tocmai organul care ar fi trebuit folosit la “interpretarea” si asimilarea, cu sens, a suferintei este incapabil de a face asa ceva.

Dar, per ansablu, dupa parerea mea, suferinta are o valenta pozitiva, adaptativa pe termen lung; chiar si din suferinta confruntarii cu propriul sfarsit cred ca se poate invata ceva - ceva ce ne ajuta sa ne traim mai consistent viata, atat cat a mai ramas, si care ne pregateste, in acelasi timp, pentru marea trecere in eternitate.

Costin Patrascu
Sursa articolului : www.psihogen.ro

Cum să-i ascultăm pe ceilalţi

2009-07-11T02:03:00.003+03:00

Liniştea e de aur în conversaţie, căci celălalt este mult mai interesat de propria sa persoană decât de noi, deci să-l ascultăm cu simpatie dacă tot vrem să-l "câştigăm" de partea noastră, trebuie să-i acordăm întreaga atenţie, ascultându-l. Fiecare om are o dorinţă profundă de a fi ascultat, pentru că aceasta îl face să se simtă mai bine şi mai important.
Atunci cînd ne manifestăm ca un ascultător activ, îi facem un compliment celeilalte persoane, chiar fără să rostim un singur cuvânt. Dacă o ascultăm în timp ce vorbeşte despre ceea ce crede ea că este important topim repede gheaţa care există adesea în cazul unor prime întîlniri.
Ascultarea activă este un mod deosebit de a reacţiona, pentru că îl încurajează pe celălalt să continue să vorbească şi ne permite, în acelaşi timp, să avem certitudinea că înţelegem ceea ce ni se spune. Din cele 40 000 de impulsuri primite în fiecare secundă de urechile, ochii, mâinile noastre sau de tot restul corpului, nu putem capta decât câteva, asupra cărora ne focalizăm atenţia. Iar ce anume va fi captat este mult influenţat de factori cum sunt : aşteptările noastre, nevoile, credinţele, interesele, atitudinile, experienţele şi cunoştinţele noastre. După cum afirmă F. Sathre, R. Olson şi C. Whitney, autorii cărţii intitulate "Să conversăm": "Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune, ascultăm cu atenţie jumătate din ce am auzit şi ne amintim jumătate din ce am ascultat". Cu alte cuvinte, avem tendinţa să auzim ceea ce vrem să auzim şi să vedem ceea ce vrem să vedem. Aşa cum spunea Fritz Perls, fondatorul mişcării terapeutice gestaltiste, "imaginile lumii nu intră în noi în mod automat, ci selectiv. Noi nu vedem, ci căutăm, cercetăm, scrutăm ceva. Noi nu auzim toate sunetele din lume, ci ascultăm".
Din aceste motive, mesajul trimis nouă este adesea diferit de cel pe care-l creăm noi din semnele care ne stau la dispoziţie. Impresia noastră este, de multe ori, departe de intenţia celeilalte persoane. Adesea mesajele sunt decodificate incorect, fără ca nici una din părţi să ştie vreodată că a existat o neînţelegere.
A asculta activ înseamnă deci a comunica emiţătorului ce înseamnă pentru noi mesajul său, ce am înţeles noi din ceea ce am auzit. Acest lucru îi permite să-şi dea seama că-l ascultăm, în primul rând si în al doilea rând că-l înţelegem, iar nouă ne permite să ne confirmăm sau să ne clarificăm impresia percepută. Iată un exemplu de ascultare activă:
Ea : Nu ieşim niciodată nicăieri.
El : Te plictiseşti şi vrei să facem o excursie. (Ascultare activă.)
Ea : Da. De mulţi ani tot spunem că o să facem o excursie prin ţară, când vom ieşi la pensie. Hai s-o facem acum!
Ascultarea activă este foarte folositoare în două situaţii:
- când nu suntem siguri că am înţeles ce vrea să spună cealaltă persoană;
- când ni se transmite un mesaj important sau cu un conţinut emoţional. Atunci când recurgem la ascultarea activă, să ne concentrăm asupra sentimentelor exprimate de ceilalţi, asupra conţinutului mesajului sau asupra amândurora, în funcţie de ceea ce credem că nu am înţeles bine şi ceea ce considerăm că este cel mai important. Pentru a ajunge la un răspuns, să ne punem întrebarea: "Ce simte interlocutorul?", "Ce mesaj încearcă să ne transmită?"
Cînd transmitem celuilalt concluzia noastră, să începem prin a ne adresa direct cu: "Dumneata/Tu ..." , determinând astfel un răspuns la fel de direct, adăugând în încheiere "... Am dreptate?" În felul acesta vom putea afla imediat dacă concluzia noastră a fost corectă, iar dacă nu a fost, atunci emiţătorul mesajului ne va lămuri exact asupra a ceea ce a vrut să spună.
Mulţi oameni relatează despre ameliorări evidente ale relaţiilor lor cu ceilalţi din momentul în care au încetat să-i mai judece şi au început să-i asculte activ.
Ascultarea activă este un mod excelent de a-i încuraja pe ceilalţi să ne vorbească. Interesul pe care-l arătăm îi va determina adesea pe oameni să fie mai vorbăreţi. Faptul că nu le criticăm gândurile şi sentimentele îi va face să se simtă mai bine şi să se destăinuie mai profund în legătură cu mai multe probleme decât în altă situaţie.
Ascultarea activă ne ajută să lăsăm deoparte dialoguri interne perturbatoare, să participăm la ceea ce povestesc alţii şi să trăim sentimentele lor. Vom constata cu surprindere că atunci când ne concentrăm nu asupra noastră, ci asupra partenerilor de conversaţie, ne vin în minte mult mai uşor lucruri despre care putem discuta. Şi, având în vedere că am arătat atâta atenţie ascultându-i, este mult mai plauzibil că şi ei vor dori să ne asculte.
În timp ce aplică ascultarea activă, multă lume ignoră sau minimizează intensitatea sentimentelor despre care i se vorbeşte. Este ca şi cum ar crede că dacă nu bagă în seamă nişte sentimente, acestea vor şi dispărea. Este tocmai invers. Neluând în considerare realitatea şi intensitatea emoţiilor celorlalţi, ele vor avea tendinţa să se accentueze, în vreme ce arătând înţelegere, printr-o ascultare activă, aceasta poate avea un efect cathartic.
Este necesar, deci, să exersăm, pentru a ne putea concentra exact asupra a ceea ce spune celălalt.

Din comorile Orientului : Cum sa va priviti karma

2009-06-06T13:15:00.014+03:00

* Viaţa este un joc. Alternarea nopţilor cu zilele acestui Pământ care se roteşte şi alternarea clipelor de tristeţe cu cele de bucurie în viaţa oamenilor sunt ca o tablă de şah multidimensională. Regulile jocului sunt stabilite de karma, legea cauzei şi a efectului. Karma aranjează reunirea prietenilor pierduţi unul de celălalt în noaptea întunecată a morţii. Karma atrage sufletele înapoi în lumea astrală, atunci când vremea lor pe pământ s-a terminat.
Exact precum piesele de şah, care, atunci când sunt scoase de pe tablă sunt puse într-o cutie, aşa şi Destinul, atunci când îi dă la o parte pe oameni de pe „tabla” vieţii, îi pune în „dulapul” secret sau în camera de odihnă a unei alte lumi.
Priveşte urcuşurile şi coborâşurile vieţii cu mintea senină. Pentru existenţa aparentă, este vorba numai despre un joc. Priveşte câştigurile şi pierderile tale cu detaşare mentală, ca şi cum vezi un film. După ce vezi o piesă de teatru bună – chiar şi o tragedie –, exclami: „Ce poveste bună! Am învăţat multe din ea”. În mod similar, chiar şi atunci când treci peste evenimente tragice din viaţa ta, spune pentru tine: „Sunt recunoscător pentru această experienţă! M-a învăţat multe”.
Viaţa are nevoie de varietate pentru a fi interesantă.
Dacă un roman ne face să râdem sau să plângem, îl apreciem. Gândeşte-te la viaţă ca la un roman bun sau un film bun. Şi retrage-te un pic, în mod mental. Trebuie să vezi în perspectivă. Dacă nu îţi place intriga, adu-ţi aminte, cu cât eşti mai liber în interior, cu atât va fi mai mare capacitatea de a o schimba.
Karma face jocurile. Dar cine a pus karma în mişcare? Noi am făcut asta.
Orice am fi făcut în trecut, putem şterge. Acum, tot ceea ce ne trebuie este determinarea benefică, cea născută din libertatea interioară în creştere.
Oamenilor le plac jocurile ca şahul şi acceptă reuşitele sau pierderile cu mai multă sau mai puţină uşurinţă. În acelaşi sens, ar trebui să ne permitem să ne bucurăm de viaţă, chiar dacă este vorba de o înfrângere. Ar trebui să ne permitem să trăim cu calm şi cu simţul recunoaşterii. În acelaşi sens trebuie să ne permitem să ne bucurăm atunci când îi reîntâlnim pe prietenii buni – cine ştie în câte vieţi de până acum? Şi ar trebui să ne permitem să plecăm din nou în moarte, cu o credinţă calmă.
Viaţa este un joc. Fii interesat de acesta, dar rămâi mereu detaşat. Nu lăsa nimic să te afecteze în interior. Oricum se vor derula lucrurile, adu-ţi aminte, nu este nimic real. Nu fi ca un anumit domn care, bucurându-se foarte mult că a câştigat o partidă de şah, a murit de atac de cord!
Chiar şi în timpul orelor întunecate ale unui doliu sau în timpul decăderii corpului la o vârstă înaintată, păstrează-ţi o atitudine veselă. Pătratele negre, pe o tablă de şah, alternează cu cele albe. Astfel, fiecare clipă întunecată în viaţă alternează cu lumină, fiecare tristeţe – cu o bucurie, fiecare înfrângere – cu un succes. Schimbarea şi contrastul sunt inevitabile şi sunt acele elemente care fac acest mare joc posibil. Priveşte-le fără patimă şi nu le lăsa niciodată să te definească în interior.

* Reînvierea spirituală. Viaţa este glorioasă; viaţa este frumoasă numai dacă îl vei găsi pe Dumnezeu sub rămăşiţele materiei. Nu trebuie să fii hipnotizat de acest tablou schimbător al vieţii şi al morţii – zăreşte nemurirea. Este cel mai fericit lucru pe care l-ai putea experimenta. Dumnezeu este ascuns în spatele lunii, al soarelui şi al stelelor. Chiar şi conştiinţa ta este vocea lui Dumnezeu. Nu există nicio altă cale să-l descoperi pe Dumnezeu, cu excepţia devotamentului real şi meditaţiei.
Renaşte în fiecare zi prin meditaţie. Compară starea ta de dinainte şi de după meditaţie. Meditează profund, dacă vrei să-l cunoşti pe Dumnezeu. Scapă de obiceiurile rele, de indiferenţă şi de nelinişte.
Reînvierea înseamnă relaxare, să-ţi relaxezi conştienţa din corp şi minte prin meditaţie. Atunci vei deveni liber: sufletul tău ştie că poţi trăi fără corp chiar dacă trăieşti încă în el; este separat.
Viaţa umană poate fi frumoasă, dar este ca viaţa unei păsări într-o colivie. Deschizi uşa coliviei, dar pasărea nu vrea să zboare. Este vorba despre frică – şi noi, în timpul meditaţiei, spunem: „Voi adormi în Infinit şi niciodată nu mă voi reîntoarce?”. Ne este frică de acest cer vast. Am trăit prin identificarea continuă cu corpul nostru şi ne este frică de propria omniprezenţă infinită, ne este frică să reînviem omnipotenţa şi omniscienţa.
Nu ştii ce bucurie se află după ecranul minţii subconştiente. Dacă alungi neliniştea şi senzaţiile corpului, stai liniştit şi spui: „În Paradisul Tăcerii, o, Doamne, naşte-Te prin mine”, atunci, pe altarul tăcerii, El va veni. Bucuria lui Dumnezeu este indescriptibilă – bucurie pe care niciun vis schimbător al vieţii şi al morţii nu o poate lua din tine.

* Eliberarea de reîncarnare. „Bhagavad Gita” descrie reîncarnarea ca pe o roată care se învârte constant. Pentru a te da jos de pe roată, trebuie să îţi doreşti foarte intens libertatea. Atunci numai Dumnezeu te va elibera. Dorinţa ta trebuie să fie fierbinte. Dacă este, şi tu eşti hotărât că nu mai vrei să te joci, Domnul te va elibera. El încearcă să te ţină aici pentru teste, dar din cauza aspectului Său superior, ca Iubit Cosmic, El urăşte acest spectacol şi te vrea afară din el. De ce nu te-ar elibera, odată ce te vede că îl vrei numai pe El, şi nu spectacolul său: faptul că vrei numai libertatea în el?
Aceeaşi esenţă – viaţa conştientă – este în tine şi în copac. Dar copacul a fost pus acolo, în timp ce liberul-arbitru te-a făcut pe tine cine eşti şi ce eşti. Numai cel înţelept ştie unde se termină predestinarea şi începe liberul-arbitru. În acest timp, noi trebuie să facem lucrurile cel mai bine, potrivit cu cea mai clară înţelegere a noastră. Trebuie să tânjeşti după libertate aşa cum tânjeşti după aer. Fără dorinţă sinceră nu îl vom găsi niciodată pe Dumnezeu. Doreşte-l pe El deasupra oricărui lucru. Doreşte-L ştiind că îl poţi împărţi cu toată lumea: aceasta este cea mai mare dorinţă.
Şi încearcă, între timp, să te ridici deasupra opuselor: plăcere şi suferinţă, cald şi rece, boală şi sănătate. Eliberează-te de conştiinţa individualităţii, de a fi separat de toţi şi de toate. Concentrează-te asupra Lui. Rămâi în sinea ta, la fel de neafectat ca şi Spiritul imobil care vrei să devii. El singur este ceea ce eşti de fapt. Numai binecuvântarea Sa este adevărata ta natură.

Sursa aricolului : http://www.lumeafengshui.ro/default.aspx

Din intelepciunea semenilor

2009-05-03T17:20:00.000+03:00

Orice muncă pe care cineva o face asupra lui însuşi cu scopul de a obţine o dezvoltare animică şi spirituală, se relaţionează întotdeauna cu izolarea (foarte bine înţeleasă), căci sub influenţa vieţii, aşa cum o trăim mereu, nu este posibil să dezvoltăm alt lucru decât personalitatea."
Samael Aun Weor
Trăim în permanenţă în două lumi diferite: una exterioară şi cealaltă interioară. În lumea exterioară, care ajunge la noi prin ferestrele celor cinci simţuri (văz, auz, miros, gust şi tact), găsim familia, prietenii, serviciul, casa, maşina etc., tot ceea ce există în exterior. În tradiţia orientală se numeşte Maya (iluzie), datorită faptului că este doar o parte din realitate.
Noi oamenii acordăm foarte puţină atenţie celeilalte, lumea interioară, care este mult mai reală, mai aproape de noi, este ca o umbră aproape nevăzută dar mereu prezentă. În aceasta găsim toate gândurile noastre, ideile, conceptele, părerile, toate speranţele şi eşecurile, bucuriile şi suferinţele noastre, într-un cuvânt toate trăirile noastre.
Aceste două lumi se pot verifica experimental: prin observare atenţia noastră este îndreptată spre exterior, prin aceasta putem verifica realitatea lumii exterioare. Este necesar însă, pentru a verifica lumea interioară, ca o parte din atenţie să fie îndreptată către interior, ceea ce vom numi auto-observare.
Marele filosof, I. Kant spunea: "Exteriorul este reflexia interiorului", ceea ce ne ajută să înţelegem că viaţa fiecăruia dintre noi este puternic influenţată de ceea ce purtăm în interior.
Putem înţelege, de exemplu, că atitudinea noastră faţă de o persoană este condiţionată de părerea pe care o avem despre ea, de un sentiment de simpatie, de respect sau poate de apreciere etc. De asemenea o circumstanţă din viaţa noastră, favorabilă sau nu, va provoca în interior anumite reacţii de mulţumire sau tristeţe, bucurie sau disperare, pe care le vom manifesta mai târziu prin acţiunile noastre. Dacă vrem ca viaţa noastră să fie armonioasă, este important să înţelegem că mai întâi trebuie să corectăm interiorul.

Iertarea

2009-03-11T14:32:00.004+02:00

Pentru ca suntem in postul Pastelui si pentru ca s-ar cuveni sa fim mai buni si iertatori revin cu un articol pe care doresc sa mi-l readuc aminte atat mie cat si voua fiindu-mi foarte aproape de dorintele sufletului si considerandu-l, totodata, un act de prima importanta pe drumul evolutiei si constientizarii spirituale.
A ierta însemnă a face din fiecare rană o urma pierduta, înseamnă să-i adunăm lângă noi pe toti cei de demult sau de aproape. Iertarea începe în inimă şi în gânduri, iertând îi vom arăta celuilalt că este iubit, că îl eliberăm de povara vinovăţiei care, macar acum, in apropierea Sfintelor Sarbatori, ne va aduce liniste si stabilitate sufleteasca.
În faţa unei ofense, fie mă las purtat de judecarea celui care mă supără, de resentimente şi de autojustificare, fie mă ancorez în iertare deoarece este foarte important să spunem pe nume ofensei pe care am suferit-o, să numim ceea ce iertăm nefiind vorba de o naivitate, de scuzarea celui care ne-a rănit, ci de a-l iubi aşa cum este, de a-i da posibilitatea să-şi vadă greşeala şi vina, e vorba, de asemenea de a-l accepta aşa cum este.
Numind rănile pe care le-am suferit trebuie să le dăm şi un sens, să le integrăm în istoria vieţii noastre, să le transformăm în ocazii de creştere spirituală. Să fim ca Domnul prin a Cărui „rană, noi toţi ne-am vindecat.”A ierta înseamnă să-i spui celuilalt că el e mai mult decât greşelile lui, mai mult chiar decât imaginea pe care şi-o poate face despre sine.
Asa cum invata Pitagora, NOI dam nastere fara incetare viitorului nostru prin felul in care vointa noastra foloseste prezentul, astfel existand un mijloc de a deschide rapid poarta cerului nostru interior : acela de a sacrifica putin din egoismul nostru in favoarea unui pic din Universalitatea noastra. In general, oamenii nu-si dau seama ca ura, chiar daca pare ea intemeiata, impotriva unui om sau a mai multora, incepe sa actioneze impotriva tuturor, ne urateste sufletele noastre si ale copiilor nostri, trebuie sa zambim si in interior nu doar in exterior. Astfel, inainte de a actiona trebuie sa gandim bine, deoarece fiecare ofensa adusa nemuririi noastre divine este o datorie pe care o contractam in mod liber fata de noi insine si pe care trebuie sa o platim prin suferintele unei viitoare intrupari.
Atunci karma ne spune asa : daca cineva imi aduce o ofensa, el contracareaza cu mine o datorie morala a carei solutionare sunt libera sa o aman dupa bunul meu plac. El devine, prin actiunea sa, sclavul meu. Daca privesc ura actiunii sale si ma gandesc la razbunare, ma Egoizez si generez in mod voit raul care ma ucide spiritual. Dar daca Iert, ma universalizez, actionez in mod divin si distrug nu numai raul pe care eram sa-l fac, ci si raul pe care dusmanul meu l-a facut la randul sau; ajut pe masura mijloacelor mele la evolutia intregii umanitati facand atractive doua suflete care ramasesera, poate de secole, repulsive unul fata de celalalt, si care ar fi intarziat reintegrarea finala.
Iertarea voluntara este, astfel, cea mai minunata metoda de chemare a Providentei ce ne-a fost revelata. De aici si importanta capitala a acestui cuvant Iertare din perspectiva crearii constiente de catre om a propriei sale nemuriri. Asadar, crearea pacatului sau a raului pentru noi insine, reprezinta cheia intruparii noastre in lumea carnii sau in lumea ispitei.
Viata noastra egoista se afla in noi, dar viata noastra morala se afla in altii. Deci numai actionand in beneficiul altora vom putea evolua, in timp ce, actionand doar in propriul nostru interes suntem sortiti involutiei, intunecarii.
"Kabbala - Stiinta secreta a occidentului" - de Papus

Puterea prezentului

2009-02-20T14:37:00.004+02:00

O carte care, zic eu, merita citita:

http://www.aum-global.net/aum/ECKHART%20TOLLE%20-%20Puterea%20Prezentului.htm - Puterea prezentului - Eckhart Tolle

Intoarcerea

2009-01-26T17:10:00.007+02:00

In siguranta mea de a sti am gasit, din nou, ca nu stiu. Intortocheate sunt caile Domnului. Ma credeam deja puternica, aveam impresia ca am ajuns pe una din culmile libertatii, iar cand am deschis ochii m-am prabusit in adancul vaii intunecate careia-i dadusem de uitare. Aici am gasit lucruri pierdute, inselate, refulate si multe ispite. Nu pot sa plec mai departe, voi ramane aici o perioada pentru a trimfa odata, pentru a-mi putea deschide calea fara sa-mi mai fie frica sa privesc in jos. Cineva tot imi spunea ca in viata nu exista scurtaturi, fiecare drum are itinerariul sau, iar daca incerc sa o iau pe scurtatura imi va parea rau de tot ce puteam sa vad si n-am vazut si chiar daca ajung la tinta ajung sa-mi dau seama ca altii, care n-au fost atat de "inventivi" ca mine isi mentin mai bine echilibrul si prind chiar radacini.
Imi pun sufletul, credinta si suferinta in aceste randuri, fara o speranta anume, fara o cerinta anume. Vreau doar sa-mi revin, sa fac, sa lupt, sa cred si sa iubesc. Nu sa iubesc pe cineva anume ci tot, sa ma bucur de viata, de oameni... asa cum sunt ei.
Sunt singura. Sunt singura in suflet.
Nu stiu daca idraznesc sa public asta... vreau, dar mi-e mai frica de pareri, de oameni decat de moarte. Ce absurd! (nu pot sa cred) Desi am, deseori, o minte Libera, absolut, pot sa cred, sa fac si sa cred ce vreau, sa devin, sa ma transform: acum sunt atat de limitata...
Caut ceva si nu stiu ce (?!) Cred ca drumul meu e cel spiritual, cred ca asta caut, probabil ma voi dedica cu toata fiinta mea "stiintei" spiritului. Aceasta e o lupta apriga ce se da in mine, nu pot sa continui mergand in destin, trebuie sa ma descopar, in adevaratul sens, sa raman in esenta adevarata si sa fac ceea ce va fi bine sa fac. Am puterea de a ma sacrifica cu toata fiinta si cred ca aceasta placere (sadica din punctul altora de vedere) ma va satisface intru totul.
Pfuu, e "grele" toate astea, asa ca `om trai si `om vedea.
Luminata sa ne fie mintea.

Povestioare cu talc

2009-01-22T14:27:00.005+02:00

Povestea lupilor

O bătrână îi spune nepotului său despre o luptă care se dă în ea. Este o bătălie între 2 lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna i-a răspuns :
“Cel pe care îl hrănesc”.

Pentru că sunt aici

Un ţăran bătrân îşi lucra pământul, pe o căldură dogoritoare.
Un tânăr trecu pe lângă el şi îl întrebă:
- Câţi ani ai?
- 77, i-a răspuns bătrânul.
- mulţi înainte. E o vârstă venerabilă. Dar de ce mai lucrezi încă pământul? îl întrebă mirat tânărul.
- păi, pentru că sunt aici!
- si cum de lucrezi pe o căldură ca aceasta?
- pentru că soarele e acolo!
Într-adevăr, cât suntem pe pământ trebuie să facem ce avem de făcut, şi cele “de musai” cum zicem noi ardelenii, şi cele de plăcere. Şi dacă tot suntem aici, de ce sa nu punem suflet în ceea ce facem şi să renunţăm să ne văităm atunci când lucrurile nu sunt aşa cum am dori noi să fie.

Legi Universale ale succesului

2009-01-18T01:34:00.007+02:00

1. Legea dragostei. Iubeste pe toata lumea ca pe tine insuti. Toate celelalte legi i se subordoneaza acesteia si nu intra in contradictie cu ea. Este o regula biblica. Se aplica la tot ceea ce facem ca indivizi, familii, oameni de afaceri, organizatii, tari. Are o bogatie/valoare universala.
2. Legea cauza-efect. Exista o ordine universala. Nimic nu este accidental. Totul se intampla cu un motiv. Pentru fiecare efect exista o cauza sau un set de cauze.
3. Legea gandirii. Gandurile se materializeaza. Noi devenim ceea ce gandim.
4. Legea echivalentei mintale. Pentru a avea succes intr-un domeniu, trebuie sa avem o imagine clara a acelui succes in mintea noastra, o imagine mintala a ideii noastre de succes, o viziune.
5. Legea corespondentei. Viata noastra exterioara este o oglinda a celei interioare. Exista o corespondenta directa intre experientele si gandurile noatre pe de o parte si atitudinea noastra, pe de alta parte.
6. Legea credintei. Orice credem cu adevarat devine realitate (inclusiv credinta noastra ca meritam succesul).
7. Legea valorii. Ceea ce credem si apreciem cu adevarat se reflecta in ceea ce facem, chiar daca poate cuvintele noastre sugereaza altceva.
8. Legea motivatiei. Tot ceea ce facem este declansat de dorintele noastre interioare, nevoi si instincte, multe dintre ele venind din subconstient.
9. Legea activitatii subconstiente. Subconstientul nostru ne avertizeaza despre lucrurile din jur, in concordanta cu dorintele si grijile noastre cele mai puternice.
10. Legea expectantei. Ceea ce preconizam cu incredere ca se ve intampla, chiar se va materializa.
11. Legea concentrarii. Indiferent asupra a ce ne concentram si ne gandim in mod repetat, devine din ce in ce mai mult o parte a vietii noastre interioare.
12. Legea obisnuintei. Aproape tot ce facem este automat, rodul unui obicei. Obisnuintele care ne indeparteaza de telurile noastre trebuie schimbate.
13. Legea atractiei. Suntem cu totii niste magneti vii. Atragem oameni, intamplari si imprejurari care se armonizeaza cu gandurile noastre dominante.
14. Legea alegerii. Suntem liberi sa alegem ceea ce gandim si in consecinta suntem liberi sa alegem toate celelelte parti ale vietii noastre.
15. Legea optimismului. O atitudine mentala pozitiva ce merge mana in mana cu succesul si fericirea. Optimismul ne face placuti si vioi, mai susceptibili de a reusi.
16. Legea schimbarii. Totul se schimba, nimic nu este fix. Daca nu profitam de schimbare vom deveni victimele ei.
17. Legea controlului. Avem parere buna despre noi insine datorita faptului ca simtim ca ne controlam propria viata.
18. Legea responsabilitatii. Suntem pe deplin responsabili de ceea ce suntem, ceea ce avem, ceea ce devenim, si tot ceea ce reusim.
19. Legea compensatiei. Cu ceea ce contribuim sau investim, aceea vom obtine. Intotdeauna vom fi recompensati pe deplin pentru ceea ce facem.
20. Legea serviciilor. Recompensa noastra va fi direct proportionala cu valoarea serviciilor aduse celorlalti (sau, cum se spune, fii un stapan cu inima unui servitor).
21. Legea efortului aplicat. Toate lucrurile sunt sensibile la efort. De fapt, cu cat muncim mai mult, cu atat devenim mai "norocosi".
22. Legea supra-compensatiei. Trebuie ca intotdeauna sa "investim" mai mult decat obtinem; altfel nu vom obtine niciodata mai mult decat avem in acest moment.Trebuie sa facem mai mult pentru ceea ce suntem "platiti" pentru ca in timp sa fim rasplatiti cu mai mult pentru ceea ce facem. Principiul "ofera mai intai pentru a primi mai tarziu".
23. Legea "pregatirii. "Performanta vine in urma unei pregatiri intense. Adevaratii profesionisti investesc mai mult timp decat altii in pregatire.
24. Legea eficientei fortate. Pe masura ce actionam devenim mai eficienti. Niciodata nu avem timp sa le facem pe toate, dar avem suficient timp sa facem lucrurile cu adevarat importante.
25. Legea deciziei. Orice salt inainte isi are radacina intr-o decizie hotarata de a actiona. Si daca o facem cu indrazneala, vom avea de partea noastra un sprijin nebanuit/neasteptat.
26. Legea creativitatii. Orice progres incepe cu o idee in mintea cuiva. Tot ceea ce mintea noastra poate concepe actiona. Inflexibilitatea te poate face sa ratezi oportunitati.
27. Legea perseverentei. Abilitatea noastra de a persevera, in ciuda obstacolelor si a dezamagirilor, denota incredere in noi insine. Perseverenta este "o calitate de fier" in drumul spre succes.

Nosce te ipsum - Cunoaste-te pe tine insuti

2008-12-23T11:20:00.005+02:00

Adesea ne intrebam ce se ascunde in strafundurile fiintei noastre. Oare ce destin, neinteles inca, ne conditioneaza viata?
Este important sa realizam ca autocunoasterea ne permite sa dobandim intelepciunea, stiinta despre cine suntem cu adevarat si incotro ne indreptam. In noi insine se gaseste adevarul, in noi se gaseste raspunsul la toate intrebarile. Aparent suntem cu totii diferiti, fiecare om are propriile sale probleme si fiecare fiinta umana trebuie sa-si rezolve singura problemele pentru a invata la scoala vietii. Nici un sistem sau ghid nu o pot face in locul nostru. Viziunea noastra despre lume este aceea care creaza lumea, fiecare traieste in propriul sau Univers. Daca se schimba viziunea se schimba si lumea (modul in care noi o percepem), si actiunea noastra asupra ei. Pentru a fi liber cu adevarat nu inseamna a nu fi in inchisoare, ci inseamna a fi liber launtric, inseamna a nu mai fi intemnitat in corpul fizic, in lumea materiala, inseamna a nu mai fi incorsetat de prejudecati, inhibitii, tensiuni, boli si de orice alta autolimitare, de orice fel ar fi ea. Propria libertate trebuie cucerita de fiecare si a spune aceasta nu este o conceptie egoista, pentru ca o fiinta echilibrata, armonioasa stapana pe posibilitatile sale, o fiinta lucida care nu vede realitatea prin prisma deformanta a fantasmelor si angoaselor sale, are o influenta benefica asupra celor ce o inconjoara. Din acesta cauza se spune ca suprema datorie a fiecarei fiinte fata de societate si fata de ea insasi este de a evolua, de a tinde spre perfectiune, de a obtine intelepciunea. O noua ramura de granita a psihologiei, psihologia transpersonala, ne ajuta in abordarea si explicarea stiintifica a procesului autocunoasterii profunde, considerand ca indispensabila colaborarea criteriilor stiintifice adecvate cu cele ale filosofiei, artei si cu acelea ale marilor traditii initiatice. Fiecare dintre noi s-a nascut intr-o anumita conjunctura sociala si isi traieste existenta in interiorul limitelor culturii sale. Pe masura ce timpul trece, isi poate largi aceste limite prin experienta, evitare ca obiceiurile sa devina automatisme si mai ales prin evolutie. Efortul de autodepasire, dorinta de libertate si de cunoastere interioara, nevoia superioara, elevata de a te desprinde de lantul obisnuintelor, permite sa mergi dincolo de angoasa care blocheaza disponibilitatile noastre latente si intelegerea sensului existentei noastre in aceasta lume. Daca suntem constienti ca, de fapt, cunoasterea inseamna putere vom putea sa ne transformam destinul, si sa controlam energiile din univers. Din acesta cauza se spune ca „inteleptii domina astrele”. Deci nu trebuie sa uitam ca astrele predispun dar nu dispun. Doar liberul nostru arbitru este cel care dispune daca suntem fericiti sau nu, daca ne inaltam sau coboram, daca evoluam sau involuam, daca alegem evolutia obisnuita prin suferinta invatand din greselile noastre, sau evolutia rapida armonioasa avand la dispozitie tezaurul de intelepciune si experienta umanitatii, cuceririle facute de om din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.
Buddha spunea: „Fiti propria voastra flacara!”. Religia ortodoxa afirma prin Christos ca imparatia lui Dumnezeu se gaseste permanent „inlauntrul nostru” - primeste si daruieste lumina -. Pe frontispiciul templului din Delphi este scris: „ Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers, cu energiile si fortele sale ascunse” iar un aforism al intelepciunii ne invata: „Ceea ce este aici (in microcosmosul fiintei mele) este pretutindeni (in macrocosmos), ceea ce nu este aici nu este nicaieri”, iar Hermes spunea: "Ceea ce este sus este si jos".
Pace, lumina si iubire :)

Hraniti-va cu semnificatii !

2008-09-01T13:57:00.001+03:00

Eu mananc alimentatie naturala, hrana vie, cum s-ar spune. Nu intotdeauna, dar de cele mai multe ori. Gatita de mine sau de o persoana ce-mi este mie apropiata; e mai gustoasa. Simt si resimt calitatea hranei vii... multa energie, si izvoraste din ea o liniste ce sadeste armonie in trup si suflet. Mintea e mai lucida... Dar de ceva vreme, n-as putea sa va spun de cand, poate din totdeauna, a inceput sa-mi placa sa mananc si altceva. Am devenit un "gurmand de semnificatii". Mananc semnificatii si parca insemn mai mult si mai adanc. Caut semnificatii, le rontai si le inghit, le mestec in tot felul si la tot pasul.
Uneori cand vreau sa mananc o banala salata, o pregatesc din 9 ingrediente si astfel ma hranesc si cu calitatea cifrei 9. Semnific si ma hranesc cu semnificatie. Dau sens celor din jur si imi dau sens.
Parola de la contul meu de e-mail semnifica ceva drag mie, si cred ca noua tuturor, si de cate ori intru sa-mi citesc mesajele primite "gust" dintr-o anumita semnificatie.
Apa pe care o beau o semnific cu o culoare: rosu de la macese, galben de la lamaie si ma hranesc cu aceste culori. Alteori peste apa presar busuioc si-l las o vreme sa sarute apa si apoi sorb din semnificatia busuiocului. Ma hranesc cu semnificatiile culorilor din fructe, din flori, din apus si din rasarit, din ochii curcubeului, din ochii prin care viata curge spre noi.
Ma hranesc cu semnificatiile numelor purtate de zilele saptamanii, sau a celor 12 zodii.
Numele meu ce semnifica "piatra" cu a ei vasta intindere si cu focul ce-l ascunde in ea imi este hrana zilnica, dupa cum imi sunt hrana cele sapte culori, cele sapte sunete, zborul vulturului...]

Hraniti-va cu semnificatii !
Petrea Ciortan

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste, acestea aratand ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor foarte corect.
Acum, aceasta afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza ca un semnal sau ca un semn, in functie de beneficiul pe care mancarea il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturi ale hranei integrale :
- o felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact ca ochiul uman… si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul sanguin catre ochi si functia acestora.
- o rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.
- strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana revitalizanta substantiala pentru inima si sange.
- o nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga: creierul mare deasupra si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca neocortexul ele ajutandu-ne sa ne dezvoltam peste trei duzini de transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.
- boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functiei rinichilor si, da, arata exact ca si rinichii umani.
- telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca nu avem destul sodiu in alimentatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile. Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.
- vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a uterului si cervixului femeii – si arata exact ca aceste organe.
Cercetarile de astazi arata ca, atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii, o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Unui avocado ii ia exact noua luni sa se dezvolte de la nivelul de floare pana la cel de fruct copt.
- smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat trateaza sterilitatea masculina.
- cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar echilibreaza indexul glicemic la diabetici.
- maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.
- grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.
- ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la curatarea deseurilor din toate celulele organismului provocand lacrimile care spala straturile epiteliale ale ochilor.

Psihicul si bolile fizice

2008-08-15T16:00:00.011+03:00

Toate bolile corpului fizic uman au cauze mentale si sufletesti.
Pentru a intelege acest lucru este bine sa cunoastem si sa studiem consecintele legii cauzei si a efectului, legea Karmei, care lucreaza continuu, fie ca noi vrem sau nu, fie ca stim sau nu. Cauzele sensibilitatilor care din ignoranta devin afectiuni iar apoi boli pasagere sau cronice, se trag, de cele mai multe ori, din actiuni si fapte diverse din trecutele incarnari, combinate cu modul actual de a ne trai viata. Nimic nu este intamplator, fiecaria i se da cat poate sa duca, dupa propriul merit. Starile, gandurile, vorbele, gesturile si faptele genereaza permanent cu rabdarea pe care ar trebui sa o avem noi la elucidarea unei probleme sau inlaturarea consecintelor nefaste. Autocunoasterea si controlul psihicului, al emotiilor, sentimentelor care vor sa ne domine poate constitui un avantaj important in evolutia starii noastre de sanatate. Multe din bolile existente in corpul nostru se datoreaza sentimentelor sau starilor noastre, de aceea e important un autocontrol, o meditatie, relaxare, un echilibru in tot ceea ce facem si respect fata de sine, fata de sufletul si implicit trupul nostru. Un om bolnav, obez sau mincinos nu pare sa se respecte, deci, la fel va colabora si ii va respecta si pe cei din jur.
- lacomia, stil de viata extrem, graba – diabet
- nemultumirea, deceptia, lipsa de incredere in sine – insomnie
- razbunarea, zgarcenia, ciuda, rautatea – bolile rinichilor
- blazarea – bolile pancreasului
- ingamfarea, trufia - boli ale creierului
- nerabdarea – aciditate la stomac
- zgarcenia, inhibarea -constipatie
- zgarcenia, neincrederea, agitatia, nelinistea, ingrijorarea, banuiala,
furia - boli ale ficatului
- mandria – bolile pielii
- ciuda pe altii – bolile nasului, plamanilor, gatului
- ignoranta si lipsa de responsabilitate – bolile splinei
- sensibilitatea exagerata – bolile intestinelor
- barfa, lipsa de intelegere – probleme de auz
- delasarea, gurmandismul – anemie
- violenta – sangerare, hipocoagulabilitate
- sensibilitatea extrema – raceala
- nervozitatea - diaree
- incapatinarea – constipatie
- ura, ciuda – bolile cailor respiratorii
- agresivitate, dorinta de putere – tensiune mare
- diversele vicii, nemultumirea, nerabdarea – probleme
cu nervii
- curiozitate exagerata – probleme de vedere
- lipsa de adaptare , insistenta – probleme si boli ale oaselor
- incapatinarea, lipsa de intelegere – reumatism
- egoismul - boala inimii
- gurmandismul, nervozitatea, sensibilitatea extrema – bolile stomacului
- lene, delasare, nepasare, negativism - poate genera boli grave
- infelexibilitate, conformismul exagerat, frica - probleme
ale articulatiilor
- detasarea, uitarea de sine poate genera probleme ale genunchilor.

Vindecarea prin gandire :
http://www.vindecare.go.ro/vindgand.htm

Povestioara

2008-08-11T20:10:00.003+03:00

Un barbat si o femeie traiau in China.
Tocmai se casatorisera, iar cand mireasa s-a mutat in casa sotului a inceput imediat sa se certe cu soacra din cauza unor probleme marunte din gospodarie.
Cu timpul neintelegerile s-au intensificat astfel ca cele doua nu se mai puteau suporta nici macar sa se priveasca. Tanara o considera pe soacra o vrajitoare care-si baga nasul unde nu-i fierbe oala, in timp ce soacra credea despre tanara sotie ca e un copil arogant, fara nici un respect pentru cei in varsta.
Nu exista nici un motiv real pentru ca mania lor sa se intensifice in asa masura. In final, tanara s-a gandit ca trebuie sa faca ceva ca sa scape de soacra. Asa ca s-a dus la un medic si i-a cerut o otrava pe care sa i-o puna in mancare soacrei.
Dupa ce a ascultat-o medicul a fost de acord sa-i vanda niste otrava. Dar a prevenit-o: “Daca ti-as da ceva puternic, care ar functiona imediat, toti te-ar acuza si ar zice: “Ti-ai otravit soacra!”, afland ca ai cumparat otrava de la mine, si asta n-ar fi bine pentru nici unul dintre noi. Asa ca o sa-ti dau o otrava usoara, care-si face efectul treptat, astfel incat sa nu moara imediat.”
A instruit-o, de asemenea,ca in timp ce ii administra otrava sa se poarte frumos cu soacra-sa. “Serveste-o la fiecare masa zambind, a sfatuit-o el. Spune-i ca speri sa-i placa mancarea si intreab-o daca mai poti sa-i aduci si altceva. Fii foarte modesta si draguta, ca sa nu te suspecteze nimeni.”
Tanara s-a invoit si a dus otrava acasa. Chiar din acea seara a inceput sa puna otrava mancarea soacrei si i-a oferit politicoasa masa. Dupa cateva zile in care a fost tratata respectuos, soacra a inceput sa-si schimbe parerea despre sotia fiului ei. "Poate ca nu chiar atat de aroganta", se gandea batrana. "Poate ca m-am inselat in privinta ei." Si incetul cu incetul a inceput sa se poarte mai amabil cu nora ei, complimentand-o pentru felul in care gatea si pentru modul in care conducea gospodaria, stand la taclale cu ea si spunandu-i povestiri amuzante.
Pe masura ce atitudinea si comportamentul batranei s-au schimbat, acelasi lucru s-a intamplat si cu tanara. Dupa cateva zile, a inceput sa gandeasca: "Poate ca soacra mea nu este atat de rea cum am crezut. De fapt, pare destul de draguta".
Aceasta situatie a durat cam o luna, pana cand cele doua femei au inceput sa devina foarte bune prietene. Se intelegeau atat de bine incat tanara a incetat sa mai puna otrava in mancarea soacrei. Apoi a inceput sa se ingrijoreze, dandu-si seama ca pusese deja suficienta otrava in mancare pentru ca soacra sa moara.
Asa ca s-a intors la medic si i-a spus:
- Am facut mare greseala. Soacra mea e de fapt o persoana de treaba. Nu trebuia s-o otravesc. Te rog, ajuta-ma si da-mi un antidot pentru otrava pe care i-am administrat-o.
Doctorul a ramas tacut cateva clipe.
- Imi pare foarte rau, i-a spus el. Nu te mai pot ajuta acum. Nu exista antidot.
Auzind acest lucru, fata s-a suparat foarte tare si a inceput sa planga, jurand ca se va sinucide.
- De ce vrei sa te sinucizi? a intrebat doctorul.
Fata a raspuns:
- Pentru ca am otravit o persoana asa de treaba si acum va muri. Deci, ar trebui sa-mi iau viata ca sa ma pedepsesc pentru lucrul ingrozitor pe care l-am facut.
Din nou, doctorul a tacut un moment si apoi a inceput sa chicoteasca.
- Cum de poti rade de asa ceva? a intrebat fata.
- Pentru ca nu trebuie sa te ingrijorezi, i-a raspuns el.
Nu exista nici un antidot pentru otrava pentru ca de fapt nu ti-am dat nici o otrava. Nu ti-am dat decat o planta inofensiva.

Jurnal intern

2008-07-19T11:19:00.004+03:00

Perceptie si rezultat

Timpul - o perceptie greu sau imposibil de inteles. Cred ca modul de perceptie este extrem influentat de ceea ce stim, am invatat, ne-am educat sau am simtit pana la momentul respectiv. Ceea ce percepem e ceea ce vrem, de fapt, sa percepem, nu putem intelege mai mult decat stim decat daca incercam sa rupem bariera nedorintei de a trece dincolo de ceea ce stiam pana acum, fapt ce ne creaza siguranta, o idee de a fi bine infipti intr-o realitate in care cred toti - aceea de a putea fi considerati oameni normali. A incerca sa percepi lucruri si fapte intr-un alt mod decat cel obisnuit ne poate crea o imagine ciudata sau anormala in fata celorlalti, fapt de care ne este frica, iar frica nu este ceva placut pentru noi cei obisnuiti sau "normali". O frica se poate transforma intr-o fobie sau manie ceea ce ne face sa o evitam, sa o blocam si prea putini sunt cei care au curaj sa o infrunte.
Cum ar fi daca am sti ca nu exista timp? Poti, oare, sa te transpui in ideea de inexistenta a timpului, sa incerci sa crezi ca este doar o perceptie gresita a ta existenta lui? Ce ar insemna acest lucru pentru tine? Te-ai intrebat vreodata daca si/sau cum percepe timpul animalul tau sau floarea ta de-acasa sau pomul cel din fata casei? De ce, oare, se spune ca anii cainelui trebuie sa-i inmultim cu 7 sau 10 sau cat o fi pentru a sti exact ce varsta are?
Cred ca pentru a putea percepe altfel e nevoie de mai multa spiritualitate in viata omului. Noi punem foarte mare pret pe detaliile prezente in viata de zi cu zi care ne fac fericiti iar alteori tristi. Ideea e ca totul cum vine asa si trece. De ce n-am lua totul altfel decat il stiam pana acum? Poate ca binele si raul nu exista, exista doar fapte, lucruri, intamplari sau probleme ( precum cele matematice, de ex. ) care trebuiesc rezolvate. Daca n-am mai imparti intamplarile, faptele in bune si rele, am mai avea, oare, bucurii si tristeti? Eu cred ca bucurii am mai avea destule, iar tristeti din ce in ce mai putine.
Problema existentei timpului e grea, cel putin pentru mine. Cum as putea sa percep inexistenta timpului atata timp cat stiu prea bine ca ziua e o zi si dupa noapte vine o alta zi? Asta pentru mine inseamna timp. Atunci pot spune ca traiesc mai multe timpuri. Ceea ce e real, azi traiesc un timp, maine altul, iar ieri a fost altul. Asta ne duce cu gandul la un timp prezent, viitor si trecut. Oare in ce timp traiesc eu acum? Daca am amintiri profunde care imi alimenteaza viata de zi cu zi, pot spune ca traiesc in trecut....., in timpul trecut. Deci eu nu traiesc in prezent...... ci in trecut...., aproape ca pot spune ca eu nu traiesc. A trai nu inseamna, pur si simplu, a exista pe acest pamant. Bine, atunci ce inseamna a trai? Cum ar trebui sa traiesc? Dupa cum am pus intrebarea, as spune ca undeva in subconstientul meu exista o regula dupa care "trebuie" sa traiesc!? Regula asta poate fi chiar timpul, care, din punctul meu de vedere, cred ca ma limiteaza intr-un fel sau altul, spiritual vorbind.
Iubirea fata de sine, fata de altul, fata de orice si oricine chiar si oricum ma inalta. Simt ca nimic nu mai conteaza, cand reusesc sa fac asta, si totusi e important tot ce fac, cum si ce exprim si manifest. Iubirea, cred, e un mod de evolutie spirituala mult mai usor decat meditatii intregi si rugaciuni nesfarsite. E un mod constient de a atinge beatitudine constanta si mai putin riguroasa. Nu trebuie decat sa iubesti sau, macar, sa incerci o data sa iubesti caci iti vei dori pentru totdeauna aceasta stare. Spun ca este mai usor sa evoluezi prin iubire deoarece cred ca un obicei este mai usor de inlocuit daca-l faci constient decat inconstient. De ex. sa zicem ca esti nervos,-oasa, stresat, anxios mai tot timpul, cred ca e mai usor sa-ncerci sa iubesti, adica sa elimini constient acele stari de rau inlocuindu-le cu unele bune, frumoase decat sa incerci sa meditezi la stari pe care sau de care habar nu ai stiind ca vrei sa obtii anumite lucruri, stari dar nu stii exact de care......incercand sa obtii astfel stari, oarecum, inconstiente...
Va urma...

Lumea - oglinda gandurilor noastre!

2008-06-26T11:49:00.002+03:00

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.
Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.
"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata. Te pot omori, asta-i tot."
In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.
Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.
Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii
Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? "Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti, nimeni altcineva, esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti", afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.
O idee foarte greu de digerat intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate "supraresponsabile" . Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.
Daca te confrunti cu o problema, o situatie-limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: cea anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema. Dar cum putem sti care ganduri au creat acea problema? "Nu va faceti probleme. "O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea. "
Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. "Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele". Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.
Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca unii doctori si-au vindecat pacientii lucrand doar asupra lui insusi. CERE-TI IERTARE
De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare. "Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut ostatic al gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul. " Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi. Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera.

Sondaj autosugestie!

2008-05-06T22:16:00.006+03:00

E bine sa vezi ca, totusi, o mare parte din oameni practica autosugestia constient sau inconstient, voit sau fara voie. Autosugestia poate fi practicata atunci cand avem nevoie sa ne revenim ( sanatate, depresie, anxietate etc. ), atunci cand avem nevoie de o mai mare incredere in noi sau chiar si asa cand dorim sa intarim ceva deja existent. Autosugestia forţează o notă negativă să fie pozitivă. Când autosugestia încetează, acţiunea negativă se impune. Autosugestiile ajung să fie inconştiente, prin repetare timp îndelungat. Sunt diverse informaţii pe care le-am invăţat despre noi sau decizii pe care le-am luat despre noi şi pe care le resimţim ca definitive – până în momentul în care le aplicăm o analiză logică şi realistă.
Situaţiile în care suntem influenţati de autosugestii sunt practic nenumărate şi apar în toate planurile vieţii noastre. Putem remarca astfel puterea uriaşă a minţii noastre inconştiente, care prin exerciţiu, repetare şi înţelegere, ne poate deveni însă un instrument util în majoritatea acestor situaţii. Autosugestia, voluntara sau involuntara (mai ales ), poate sa te transforme si in rau ( eu am experimentat aceasta cauza involuntar, pe o perioada de timp ). Ceea ce percepem creeaza realitatea si am realizat ca trebuie sa-mi reprogramez constientul pentru a crea perceptia ca sint ok, ca totul e frumos, iar tot ce e rau dispare incet.
De ex. : pe masura ce inainteaza in varsta, multi oameni isi spun „Sunt din ce in ce mai batran, mai bolnav si mai neputincios” si asa ajunge sa se si intample. Gandind, de pilda, ca organismul nostru are "18 ani", celulele corpului isi vor reface nucleul si vor recapata tonusul si vioiciunea
iar noi insine vom simti ca suntem din nou "mai tineri", mai vigurosi, mai sanatosi.
Prin autosugestie reusim sa punem in miscare resursele miraculoase ale mintii noastre. Mesajele subliminale au rolul de a reprograma subconstientul care este cel mai mult influentat de societate. Ascultate repetat acele mesaje, ele intra in subconstient, peste anumite reguli care sunt deja scrise acolo, si in timp vei actiona dupa noua programare.
O readucere aminte a catorva sfaturi pentru construirea unei sugestii eficiente :
- stabileste cu claritate obiectivul pe care doresti sa il realizezi, acesta trebuie sa fie
formulat cat mai concret sa nu contina negatii si sa sa fie definit in spatiu si timp
- fa o lista si completeaz-o cu fraze scurte care pot sugera cel mai bine realizarea obiectivului tau
- creaza un mesaj simplu care nu trebuie sa depaseasca maxim 4-5 randuri
- invata sa te relaxezi si dupa ce obtii o astfel de stare repeta acest mesaj creat anterior
- cu cat il repeti mai mult cu atat mai bine insa nu trebuie sa te fortezi peste o anumita
limita si repeta mesaju de atatea ori cat o poti face cu placere si opreste-te atunci cand inconstientul incepe sa dea primele semne de refuz (nu mai ai stare, mintea fuge in alta parte....)
- este de preferat sa faci asta la o anumita ora ( dimineata sau seara inainte de culcare ),
pentru ca inconstientul isi construieste un set de asteptari si astfel devine mai receptiv.
Practicand timp indelungat (sau un minimum de 21 de zile consecutive) incepem sa vedem şi sa auzim efecte pozitive, într-o totală contradicţie cu ceea ce ştim despre noi si puterea noastra de a face, de fapt.

Metode de relevare a sinelui

2008-03-29T21:30:00.006+02:00

Contactul cu sinele pierde inlantuirea de limite cu privire la accesul la alte niveluri de dezvoltare a constientei. Daca persisti sa practici acest exercitiu, vei incepe sa intuiesti sensul adanc al libertatii, echilibrului si stabilitatii modificandu-se pozitiv capacitatile perceptive, de autocunoastere diferentiata ( constient si subconstient ), autocontrol, acceptare si autotransformare. Sinele este asemanat cu o sursa neobisnuita de putere , de forta interioara, ce ramane tacuta, imperturbabila precum adancimile unui ocean chiar daca trupul si/sau constienta se confrunta uneori cu valuri de durere, anxietate, stress sau disperare.

Exercitiu :
Asaza-te singur intr-un loc cat mai linistit si rosteste pentru tine insuti, usor si clar :

- am un trup, dar eu nu sunt trupul meu. Corpul poate fi obosit sau odihnit, bolnav sau sanatos, greu sau usor, dar asta nu are nimic de-a face cu interiorul meu.
- am un trup, dar nu sunt trupul meu.
- am dorinte, dar eu nu sunt dorintele mele. Imi stiu dorintele, acestea vin si pleaca si nu imi afecteaza interiorul.
- am dorinte, dar nu ma identific cu dorintele mele.
- am emotii, dar eu nu sunt emotiile mele. Pot sa imi simt emotiile. Ele nu imi afecteaza interiorul.
- am emotii, dar eu nu ma confund cu ele.
- am ganduri, dar eu nu ma identific cu gandurile mele. Gandurile mele nu imi afecteaza interiorul.
- am ganduri, dar eu nu sunt gandurile mele.

Dupa ce repeti de mai multe ori probabil vei ajunge la concluzia : "Eu sunt ceea ce am ramas - un centru pur si absolut al constientei, un martor nemiscat al tuturor acestor ganduri, emotii, trairi si dorinte".

Despre iertare si.....karma

2007-12-11T18:48:00.000+02:00

A ierta însemnă a face din fiecare rană o urma pierduta, înseamnă să-i adunăm lângă noi pe toti cei de demult sau de aproape. Iertarea începe în inimă şi în gânduri, iertând îi vom arăta celuilalt că este iubit, că îl eliberăm de povara vinovăţiei care, macar acum, in pragul Sfintelor Sarbatori, ne va aduce liniste si stabilitate sufleteasca.
În faţa unei ofense, fie mă las purtat de judecarea celui care mă supără, de resentimente şi de autojustificare, fie mă ancorez în iertare deoarece este foarte important să spunem pe nume ofensei pe care am suferit-o, să numim ceea ce iertăm nefiind vorba de o naivitate, de scuzarea celui care ne-a rănit, ci de a-l iubi aşa cum este, de a-i da posibilitatea să-şi vadă greşeala şi vina, e vorba, de asemenea de a-l accepta aşa cum este. Numind rănile pe care le-am suferit trebuie să le dăm şi un sens, să le integrăm în istoria vieţii noastre, să le transformăm în ocazii de creştere spirituală. Să fim ca Domnul prin a Cărui „rană, noi toţi ne-am vindecat.”A ierta înseamnă să-i spui celuilalt că el e mai mult decât greşelile lui, mai mult chiar decât imaginea pe care şi-o poate face despre sine.
Asa cum invata Pitagora, noi dam nastere fara incetare viitorului nostru prin felul in care vointa noastra foloseste prezentul, astfel existand un mijloc de a deschide rapid poarta cerului nostru interior : acela de a sacrifica putin din egoismul nostru in favoarea unui pic din Universalitatea noastra. In general, oamenii nu-si dau seama ca ura, chiar daca pare ea intemeiata, impotriva unui om sau a mai multora, incepe sa actioneze impotriva tuturor, ne urateste sufletele noastre si ale copiilor nostri, trebuie sa zambim si in interior nu doar in exterior. Astfel, inainte de a actiona trebuie sa gandim bine, deoarece fiecare ofensa adusa nemuririi noastre divine este o datorie pe care o contractam in mod liber fata de noi insine si pe care trebuie sa o platim prin suferintele unei viitoare intrupari. Atunci karma ne spune asa : daca cineva imi aduce o ofensa, el contracareaza cu mine o datorie morala a carei solutionare sunt libera sa o aman dupa bunul meu plac. El devine, prin actiunea sa, sclavul meu. Daca privesc ura actiunii sale si ma gandesc la razbunare, ma Egoizez si generez in mod voit raul care ma ucide spiritual. Dar daca Iert, ma universalizez, actionez in mod divin si distrug nu numai raul pe care eram sa-l fac, ci si raul pe care dusmanul meu l-a facut la randul sau; ajut pe masura mijloacelor mele la evolutia intregii umanitati facand atractive doua suflete care ramasesera, poate de secole, repulsive unul fata de celalalt, si care ar fi intarziat reintegrarea finala. Iertarea voluntara este, astfel, cea mai minunata metoda de chemare a Providentei ce ne-a fost revelata. De aici si importanta capitala a acestui cuvant Iertare din perspectiva crearii constiente de catre om a propriei sale nemuriri. Asadar, crearea pacatului sau a raului pentru noi insine, reprezinta cheia intruparii noastre in lumea carnii sau in lumea ispitei.
Viata noastra egoista se afla in noi, dar viata noastra morala se afla in altii. Deci numai actionand in beneficiul altora vom putea evolua, in timp ce, actionand doar in propriul nostru interes suntem sortiti involutiei, intunecarii.
SARBATORI FERICITE SI UN SUFLET PLIN DE CALDURA! :))

Gesturile care ne trădează...

2007-11-20T16:58:00.000+02:00

Freud credea că oamenii nu pot să-şi ascundă prea mult timp stările interioare de alte persoane spunand ca : „Oricine are ochi să vadă şi urechi să audă se poate convinge singur că nici un muritor nu poate păstra un secret. Dacă buzele lui tac, vorbeşte cu degetele, mesajele trădătoare ies prin toţi porii lui."
În contactele noastre zilnice, încercăm constant să proiectăm o anumită imagine despre noi, precum şi partenerii noştri procedează la fel. In timp ce aceştia încearcă să descopere ce gândim noi cu adevărat, noi facem acelaşi lucru, dar gestul în sine nu aduce prea multe informaţii cat modul in care este facut, in anumite situatii, cum ar fi o strangere de mana, o imbratisare sau un simplu sarut, astfel in alte situatii se intampla tocmai invers, de ex. in timpul unei conversatii. Gesturile, care ne intereseaza sunt mai ales intalnite în situaţiile în care o persoana încearcă să ascundă ceea ce gândeşte, astfel când oamenii mint sau sunt anxioşi, semnalele care îi trădează şi le arată adevăratele sentimente sunt deseori extrem de mici şi au o durată foarte scurtă. Când ne ascundem gândurile sau când în mintea noastră apare o imagine foarte puternică, uneori aceasta se vede pe faţa sau în mişcările noastre. Gesturile tradatoare pot apărea în orice zonă din corp, dar un gest aparut pe faţă, indică existenţa unei stări conflictuale, in general. De obicei, gesturile care ne scapa indică emoţiile pe care am dori să le ascundem ca de exemplu frica, tristeţea, surpriza şi dezgustul, dar pentru că apar şi dispar foarte repede, majoritatea acestor gesturi minore trec neobservate. De ex. gestul involuntar de a şterge ochii se prezinta ca o miscare fara importanta de a sterge un fir de praf de sub ochi, dar realitatea neprezinta o persoana trista, când cineva minte, de multe ori simte nevoia inconştientă de a nu spune ceva care ar putea să îl trădeze şi reacţionează la acest impuls atingându-şi buzele ,aşezând un deget în aşa fel încât să păzească gura sau scarpinandu-se dupa ureche, atingandu-si nasul, muta privirea in alta parte, de obicei spre stanga, are o atitudine defensiva, isi ascunde palmele. De obicei, gestul aratarii palmelor tradeaza o persoana sincera, dar, totusi, doar printr-un singur gest nu putem cataloga o persoana, iar inroşirea feţei, transpiraţia, dilatarea pupilei, de exemplu, se află în afara controlului conştient insemnand ca persoana nu poate juca teatru..... In general, persoanele care stau cu picioarele si bratele incrucisate sunt interiorizate si nu doresc sa se deschida la comunicare ( asta cu conditia sa nu le fie frig ), mâinile împreunate în faţă este o postură defensivă şi este deseori folosită de oamenii care se simt social sau sexual nesiguri, cei care-si tin mainile pe cap, se lasa pe spate in scaun si se uita de sus au o atitudine superioara si spun, nonverbal, ca ei sunt cu mult mai destepti ca tine. Persoanele care-si tin mainile la spate isi arata indisponibilitatea de a vorbi preferand sa asculte ceea ce i se spune. Cand o persoana bate din picior sau din degete pe masa inseamna ca este nerabdatoare, iar persoanele care-si rod unghiile sunt persoane anxioase sau care-si fac griji aproape din orice, dar acestea pot fi stari de moment sau de lunga durata.

Ochii mari sau persoanele care au obiceiul sa-si mareasca ochii ( aprox. ca atunci cand ne miram ) denota o oarecare sensibilitate, vulnerabilitate - precum si inclinarea capului insotita de un zambet inocent cerand protectie din partea semenilor. Zambetul cu gura intredeschisa se numeste zambet sincer, iar cel cu buzele inchise poate denota ca persoana are ceva de ascuns precum si atunci cand persoana zambeste uitandu-se in alta parte care denota evitare sau o oarecare neconcordanta in cele auzite.

Va urma .......................

buddha bar

2007-11-13T18:17:00.001+02:00

music relax

Curajul de a fi tu insuti!

2007-11-12T18:04:00.000+02:00

Einstein spunea „Puţini oameni sunt capabili să exprime cu cumpătare păreri care să nu fie influenţate de prejudecăţile mediului lor social.Cei mai mulţi oameni nici măcar nu sunt în stare să formuleze asemenea păreri". Aprecierea pe care o facem nu este a noastră personal ci e a altora ... şi nici măcar nu conştientizăm acest fapt, spunea un renumit psiholog. Curajul de a fi tu însuţi NU înseamnă a face acte de eroism, să îţi pui viaţa în pericol ci înseamnă să înveţi să te respecţi, adică să te apropii cît mai mult de ceea ce eşti, înseamnă să faci în aşa fel încât să nu existe diferenţe între ceea ce spui şi ceea ce simţi, între ceea ce faci şi ceea ce gândesti. Altfel spus, să existe un acord total cu tine însuţi. Cred că această dorinţă există undeva în adâncul fiecaruia. Aproape orice lucru din viata noastră poate avea, in functie de anumite contexte, atât parti bune, pline de lumină cât si părţi mai umbrite. Adevarul sta ascuns, iar cel mai greu lucru când căutăm adevărul este faptul că îl găsim. A avea curaj de a fi tu însuţi înseamnă a-ţi asuma riscul de a te afirma.A avea curajul de a fi tu însuţi înseamnă riscul de a afirma că ai convingeri diferite de ale celuilalt, să-ţi asumi riscul de a fi respins de cei dragi, de a fi marginalizat. A încerca să fii de acord cu toată lumea inseamna a trai într-un adevărat conflict, un conflict al tau si numai al tau. Permite-ti curatenie si eliberare caci aceasta iti va aduce energie, energie si putere de a merge mai departe impacat si eliberat. Comunicarea adevarata este cea sincera, confruntatoare si nu infruntatoare fiind un excelent medicament impotriva violentei care te macina interior. Pentru a comunica bine vom renunta la expresia imaginară care ne face să anticipăm faptul că celălalt ne judecă, crede că suntem proşti sau nebuni, nesimţiţi sau neruşinaţi. Astfel pentru a comunica bine presupune, cred eu, a te cunoaste pe tine insuti, inseamna a te dezvolta, iar cu cat te dezvolti mai mult cu atat ajungi sa te iubesti si sa te respecti mai mult. Ceea ce este divin se afla in noi ( aici si acum ) si nu in ceruri ( atunci si acolo, in ceea ce va fi sau va veni ). Schimbarea devine eficienta mai ales datorita faptului ca dacă faci mereu acelaşi lucru vei avea întotdeauna acelaşi rezultat. Drumurile spre propria împlinire sunt multe, dar fiecare va ajunge unde va putea să ajungă, ţinând cont de încrederea în sine si resursele proprii. Omul este singurul care se opune etapelor unui proces natural de schimbare prin credintele limitative care ne-au fost induse prin educatie sau pe care ni le-am format singuri de-a lungul anilor,doar renuntand la modelele de comportament care ne aduc deservicii, la unele moduri gresite de a percepe lumea din jur ne putem indrepta inspre schimbare, evolutie si adevar. Indiferent pe unde am fost sau prin ce am trecut, suntem capabili de a ne reinventa pe noi insine, iarăşi şi iarăşi. Cred că nu trebuie să rămânem înţepeniţi în tipare vechi sau în comportamente vechi. Putem să ne schimbăm prietenii sau profesia., ori de câte ori este necesar, până ce ajungem în acel loc care ne exprimă si ne identifica. Tot ceea ce urâm, căruia îi opunem rezistenţă, sau ce nu ne asumăm în privinţa noastră înşine, capătă viaţă proprie ajutandu-ne sa devenim subiectivi in privinta autoevaluarii personale. Când închidem undeva acele părţi din noi înşine care nu ne plac, fără să ştim, sigilăm comorile noastre cele mai preţioase. Ele sunt ascunse acolo unde ne-am aştepta cel mai puţin să le găsim, sunt ascunse în întuneric, iar in anumite circumstante orice lucru sau gând poate deveni un obstacol de trecut.
Cuvantul este cea mai importanta comoara pe care o avem, el ne poate ajuta sa cream ceea ce ne dorim in aceasta viata.

Testul culorilor Luscher

2007-11-06T21:41:00.000+02:00

De aici il puteti downloada : http://www.angelfire.com/home/florinleon/prog_jt.htm
Alte teste psihologice gasesti la : http://www.psihoteste.ro/

Cateva poze "psihologice" - uita-te atent(a)..........

2007-11-06T21:03:00.001+02:00

............si spune-ti parerea :)

Cateva poze "psihologice" - uita-te atent(a)..........

2007-11-06T20:43:00.000+02:00

............si spune-ti parerea :)

Superstitia!!!

2007-11-06T18:18:00.000+02:00

A crede sau nu in superstitie.........?
Superstitia, desi e o credinta primitiva de intalneste si in ziua de azi si inseamna sa crezi in miracole, vraji, spirite bune sau rele. De cate ori ati reactionat cand stiati ca.......azi e vineri 13???!!!
Credinta religioasa respinge superstitia sustinand ca falsifica adevarul desi pe unele site-uri religioase gasesti explicatii si exemple legate de superstitii.
Se zice ca daca esti semn de Apa (Rac, Scorpion, Pesti) nu trebuie sa porti argint la tine in zilele impare ale saptamanii - aduce ghinion.
Celtii credeau ca pisicile sunt reincarnarea persoanleor decedate si daca omorau o pisica, chiar si accidental, isi aduceau asupra un ghinion foarte mare; de asemenea, daca din neatentie calcai o pisica pe coada, urma sa ai ghinion.
In contradictie cu recomandarile feng-shui......se spune ca daca patul este plasat catre nord e semn ca persoana care doarme in el va avea o viata scurta, iar daca este spre sud inseamna viata lunga.
..........................................................
Totusi, daca luam vorba "nimic nu e intamplator" ........... oare sa aiba caracter real aceste superstitii??!!

Despre autosugestie

2007-11-05T20:34:00.000+02:00

Fiecare dintre noi am fost în situaţia în care ne-am influenţat sau chiar ne-am schimbat părerea, decizia, comportamentul la un moment dat, în urma acestui fenomen. Ceea ce este definitoriu pentru autosugestie, este faptul că ea apelează la imaginaţia noastră si nu la voinţă rezultand astfel ca forta imaginaţiei domina forta voinţei. Deşi vrem să credem un anumit lucru, în situaţia dată ne vom comporta conform cu ceea ce ne dictează imaginaţia. De ex., dacă suntem sensibili la o autosugestie legată de încrederea în sine, cum că în anumite situaţii ne intimidăm, atunci când vom fi în situaţia dată, chiar vom simţi o anumită inhibare şi dificultate de a ne purta firesc şi aceasta chiar in condiţiile în care
situaţia nu mai prezintă factorul care să ne inhibe – de ex. o persoană. În acest caz, autosugestia: - eu mă pierd intr-o anumita situatie – a funcţionat, deşi am vrut să ne comportăm firesc.
Autosugestiile ajung să fie inconştiente, prin repetare timp îndelungat, mai ales în perioada de formare a personalităţii. Fiind inconştiente, sunt investite cu puterea specifică a inconştientului, ceea ce explică impactul aproape incontrolabil pe care-l au. Aceste autosugestii devin stimuli personali cu semnificaţie, verbali sau obiectuali, care simţim că ne definesc în amod automat, fără să mai supunem aceasta unei analize logice. Autosugestia trebuie sa fie simpla, scurta si, binenteles, pozitiva folosita la prezent ( ex. : Sunt foarte isteata sau sunt sanatoasa, am incredere in mine, etc ). Autosugestia poate lua si alte drumuri, astfel
incat in cazul tratamentelor medicamentoase, şi psihicul joacă un rol important în tratarea bolilor. În cazul pacienţilor optimişti, care au încredere în medicul lor şi în medicamentele prescrise, tratamentul va fi mult mai eficient. Potrivit studiilor, la pacienţii pesimişti pastilele îşi fac efectul mai greu. Cercetătorii au dovedit toate acestea pornind de la „efectul placebo”. Acest efect este atribuit autosugestiei. „Placebo” reprezintă o substanţă fără efecte farmacologice asupra bolii pentru care este prescrisă, dar despre care pacientul ştie că îi este administrată ca tratament al bolii de care suferă. Studiile au demonstrat faptul că „placebo” poate ameliora, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, simptomele unor afecţiuni, precum artrită, ulcer, cefalee, hipertensiune arterială. În acelaşi timp, studiile au arătat faptul că „aproape o treime dintre pacienţii cu anumite boli a avut o reacţie favorabilă, pe diferite perioade de timp, la administrarea pastilelor placebo”.
Cateva sfaturi pentru construirea unei sugestii eficiente :
- stabileste cu claritate obiectivul pe care doresti sa il realizezi, acesta trebuie sa fie formulat cat mai concret sa nu contina negatii si sa sa fie definit in spatiu si timp
- fa o lista si completeaz-o cu fraze scurte care pot sugera cel mai bine realizarea obiectivului tau
- creaza un mesaj simplu care nu trebuie sa depaseasca maxim 4-5 randuri
- invata sa te relaxezi si dupa ce obtii o astfel de stare repeta acest mesaj creat anterior
- cu cat il repeti mai mult cu atat mai bine insa nu trebuie sa te fortezi peste o anumita limita si repeta mesaju de atatea ori cat o poti face cu placere si opreste-te atunci cand inconstientul incepe sa dea primele semne de refuz (nu mai ai stare, mintea fuge in alta parte....)
- este de preferat sa faci asta la o anumita ora ( dimineata sau seara inainte de culcare ), pentru ca inconstientul isi construieste un set de asteptari si astfel devine mai receptiv.

Grafologia

2007-11-05T19:46:00.000+02:00

Scrisul tau te poate da de gol !!! Dintr-o analiza grafologica se pot obtine aproximativ 400 de trasaturi de personalitate ( asta pentru un specializat ), dar cu o scurta privire aruncata chiar si de un amator se va putea distinge in jur de 100 de trasaturi de personalitate.
Daca scrii repede si inegal ca inaltime, faci cozile lungi la litere inseamna ca gandesti mult si cu pasiune, dar daca scrisul tau mai este si spatios si ferm inseamna ca esti ambitios.Atunci cand vedem la o persoana un scris egal si cu margini egale si indesat oarecum il vom cataloga ca fiind un tip prvazator si econom, iar un avar va lasa foarte putin loc intre randuri, alineatele foarte stramte iar scrisul pare a fi inghesuit. Cand scrisul este egal, literele bine formate si inchise cu alineate respectate, bine definite, scris care da impresia de frumos, lizibil, aproape "pictat" inseamna ca insul este foarte pedant, minutios, atent la detalii si estet. Cei care au tendinta de a micsora literele, mai ales majusculele sunt lacomi. Pe cei sensibili si amabili, buni, ii intalnim la cei cu scrisul rotunjit si usor inclinat, iar scrierea unghiulara ii arata pe cei insensibili, egoisti. Scrisul se inclinat spre stanga ii sugereaza pe cei introvertiti si pe curajosi, cel inclinat spre dreapta - pe cei extrovertiti, iar scrisul drept ii descopera pe individualisti, chiar singuratici in unele cazuri, iar daca scrisul este ferm dovedeste insensibilitate. Cei care prefera scrisul cu linii excesive si litere cu marime, i-ul este evidentiat si marit sunt foarte entuziasti. Scrisul urcand in pagina arata increderea in viitor, cel drept, linear arata constanta in gandire, conservatorism, iar cel care coboara denota pesimismori negativism ( aceste ultime trasaturi nu sunt neaparat definitorii, ele se pot modifica in functie de starea persoanei ).Felul cum te semnezi are un impact enorm asupra ta. Daca semnatura ta este ascendenta si o subliniezi inseamna ca esti foarte ambitios, iar daca te semnezi mereu înclinat în sus garantează că priveşti mereu spre viitor. Cei care îşi semnează numele drept trăiesc foarte mult în prezent, ceea ce nu este neapărat un lucru rău, dar semnătura înclinată uşor în sus sugerează o abordare mai strategică. Semnătura înclinată în jos sugerează că priveşti înapoi tot timpul şi că trăieşti în trecut.
Daca incepi mereu semnătura cu o linie apăsată în sus şi o termini cu o linie apăsată în sus inseamna că şansele tale vor avea mereu o tendinţă ascendentă. Acest lucru este important în special dacă îţi conduci propria afacere sau daca ai o functie de conducere, iar daca iti inchei semnătura cu o linie descendentă ai putine sanse de a avansa sau sansele sunt mici in a avea afaceri super profitabile. Conteaza foarte mult cate linii ai in semnatura spunandu-se ca un anumit numar de linii iti poate aduce mult noroc. Daca scrii linia la t şi pui punctul pe i inseamna ca esti capabil sa desfasori proiecte de avengura, iar daca literele nu sunt bine formate (o, a, g....) inseamna ca esti risipitor.Daca semnatura ta este incercuita de jur imprejur inseamna ca iti e greu sa te faci respectat si iti este greu sa te impui fiind usor instabil, nehotarat.
Va urma.................

Despre culori..........

2007-11-05T19:13:00.000+02:00

Se spune ca, de fapt, nu exista culori, asa cum le percepem noi; exista numai unde de lumina. Atunci cand privim un obiect vedem lumina care reflectata de acesta pentru ca ochiul uman poate distinge intre sute de unde, iar astfel avem posibilitatea de a vedea lumea in culori. De exemplu, un trandafir rosu, cata frumusete...., pentru persoanele importante, se desfasoara covoare rosii desi in alt context simbolizeaza iubirea, pasiunea, iar culoarea regilor era purpuriu.
In unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. Astfel, se spune ca o sufragerie vopsita in negru va face masa mai placuta, iar rosul nu este indicat pentru bucatarie, deoarece acolo va induce nervozitate precum si vopsirea camerei intr-un galben puternic va excita prea mult creierul copilului sau adultului. In schimb verdele induce relaxarea, calmeaza, vitalitate ajutandu-i mai ales pe copii. Verdele simboliza fertilitatea in cultura celta, iar pentru egipteni era o culoare sacra reprezentand speranta, revenirea la viata, primavara, iar in practicile oculte simbolizeaza banii astfel doar prin aprinderea unei lumanari verzi si spunand rugaciuni la miezul noptii vei atrage banii in casa ta. Albastru va face o persoana mai atenta la trecerea timpului, si astfel, de exemplu , vor petrece mai putin timp mancand. Spitalele folosesc verde si albastru, chiar si purpuriu pentru a ajuta la calmarea pacientilor. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomanda culori ca roz pal, verde , albastru si rosu pal.
Culoarea este reprezentata altfel, in societatea de azi variind in functie de loc, timp si conditii politice religioase.
Încă din antichitate, oamenii au sesizat efectele culorilor şi au încercat să vindece bolile cu ajutorul lor. Culoarea era folosită nu numai în scopul de a vindeca, ci şi de a stimula mentalul şi de a creşte forţa vitală. Pe lângă culori, medicina egipteană, de exemplu, avea ca procedee de refacere şi utilizarea muzicii şi a aromelor. Mai târziu s-a constatat că şi eficacitatea unor medicamente poate fi sporită dacă se proiectează asupra corpului uman o lumină colorată - cromoterapie. Chiar dacă afecţiunile cronice sau cele grave nu pot fi vindecate prin intermediul unei culori, cromoterapia reprezintă un ajutor preţios. Ea temperează aspectele agresive ale bolii şi ajută pacientul să o tolereze mai uşor.În Feng Shui toate culorile sunt Yin sau Yang. Astfel, roşu, portocaliu, galben, negru sunt culori Yang, iar verde, albastru şi alb sunt Yin. În cazul violetului, dacă predomină roşul este Yang, iar dacă predomină albastrul este Yin. De asemenea, fiecare culoare corespunde unuia dintre cele cinci elemente, folosirea unei anumite culori întărind elementul personal. De aceea, pentru a trăi într-un mediu echilibrat, ideal este să folosim culorile ţinând cont de aceste aspecte în proporţii egale. În amenajarea unei case sau în alegerea vestimentaţiei, este bine ca fiacare să cunoască semnificaţiile generale ale culorilor, pentru a le putea alege pe cele mai potrivite. O utilizare echilibrată a acestora, în concordanţă cu activitatea ce se desfăşoară într-un anumit spaţiu îmbunătăţeşte Feng Shui-ul prin crearea armoniei. Arta Feng Shui cunoaşte valoarea energiei înmagazinate în culori şi senzaţiile pe care le creează şi foloseşte acest lucru în folosul oamenilor. Cercetătorii sunt de părere că oamenii resimt efectele vibraţiilor culorilor asupra mecanismului lor biologic. Culoarea echilibrează energia Qi dintr-un anumit spaţiu, poate crea intimitate sau poate „schimba“ dimensiunea unui spaţiu. Într-o casă, se poate crea un Feng Shui adecvat şi utilizând doar culorile. Persoanelor caracterizate de elementul pământ li se potriveşte roşu, deoarece focul se asociază bine cu pământul. Pentru că lemnul distruge pământul, trebuie să evitaţi culoarea acestuia, adică verde. Şi metalul epuizează pământul, deci trebuie să evitaţi pe cât posibil albul şi auriul. Pentru persoanele caracterizate de elementul metal, cele mai potrivite culori sunt bejul, portocaliul şi maronul, culorile pământului care se asociază bine cu metalul. Culorile de evitat sunt roşul, pentru că focul distruge metalul, albastrul şi negrul, deoarece apa epuizează metalul. Persoanele caracterizate de elementul apă trebuie să folosească negrul şi albastrul şi să evite portocaliul şi verdele (pământul distruge apa, iar lemnul o epuizează). Persoanelor caracterizate de elementul lemn li se potrivesc negrul şi nuan- ţele de albastru. Trebuie să evite roşul, albul şi auriul. Pentru cei caracterizaţi de elementul foc, verdele este culoarea potrivită, deoarece cu focul este asociat lemnul. Aceştia trebuie să folosească cât mai puţin culori precum galben, negru sau albastru.
Rosul este culoarea pe care ochiul nostru o percepe cel mai repede. Este foarte yang, puternica, stimuleaza fluxul chi-ului, creste ritmul cardiac. Reprezinta pasiunea, focul, energia vibranta, sangele, sexualitatea, afectivitatea, forta creativa, furia, mania, razboiul, pericolul, desfraul, curajul, sacrificiul. Trebuie folosita cu atentie, mai mult ca accente de culoare. In cantitate mare poate da nastere unor stari de nervozitate, anxietate. Trebuie folosita cu precautie acolo unde locuiesc persoane labile emotional sau colerice sau in spatiile destinate linistei si odihnei. Este culoarea prosperitatii, dar si a dragostei.
Portocaliul este mai bland ca rosul, dar tot stimulant, revigorant. Simbolizeaza sanatatea, entuziasmul, optimismul, vitalitatea. Se coreleaza cu increderea, creativitatea, curajul. Este un bun antidepresiv si stimuleaza pofta de mancare. Este potrivit pentru salon, living, hol sau pentru zona sudica a locuintei. La birou trebuie folosit in cantitati foarte mici, deoarece incita la distractie.
Rozul este culoarea romantismului, a tandretii, a dragostei. Este legat de sensibilitate, de calm, intelegere, armonie, buna dispozitie, relaxare. Poate sa vindece anumite boli daca e intr-o nuanta calda, dar nu se recomanda persoanelor foarte temperamentale. Este foarte potrivit pentru dormitoare, mai ales cand se urmareste crearea unei atmosfere romantice, sau pentru anumite zone din living, dar nu si pentru birouri deoarece reduce dinamismul.
Albastrul simbolizeaza energia apei. Se asociaza cu adevarul, sinceritatea, intelepciunea, inspiratia si creativitatea. Se coreleaza cu linistea, avand un efect aproape sedativ, cu introspectia, serenitatea, contemplarea, singuratatea, raceala si seriozitatea. Se poate folosi in salile de asteptare, la birou, in camerele de studiu, in baie, in zonele cu climat calduros intr-un loc unde vrem sa meditam sau sa ne odihnim. Este usor prea yin pentru un cuplu care vrea sa pastreze pasiunea.
Purpuriul sau violetul tin de spiritualitate si demnitate, autoritate si maiestuozitate, de lux si prosperitate. Favorizeaza introspectia si starile meditative si nu e indicat sa-l folositi ca si culoare generala.
Maroul si bejul sunt culori ale pamantului. Reprezinta stabilitatea, siguranta, fidelitatea. Maroul poate fi folosit de cei care au atentia prea imprastiata sau volatila, dar in exces poate deveni restrictiv si constrangator. Bejul in nuantele sale calde sau reci induce o stare de relaxare, dar si de plictiseala.
Albul este culoarea vietii, dar si a mortii, a totalitatii, dar si a puritatii. Este speciala si spirituala. Este o culoare foarte activa si se recomanda a se folosi impreuna cu alte tonuri pentru a nu deveni excesiv de stimulativa, aduce senzatia de curatenie si racoare.
Galbenul este culoarea veseliei, a bucuriei, a fericirii si creativitatii. Este energizant, stimulativ, aducand cu sine optimism, claritate in idei, inteligenta. Alunga depresia si anxietatea. Este recomandat persoanelor mai lenese, mai lipsite de energie precum si varstnicilor.
Verdele corespunde energiei lemnului. Simbolizeaza cresterea, vindecarea, expansiunea, reintinerirea, abundenta, prosperitatea, pacea, veselia, intelegerea, armonia. Se foloseste pentru calmarea stresului si a problemelor emotionale. Pentru persoanele care au nevoie de stimulare, prea mult verde devine enervant, apasator.
Griul este asociat sobrietatii, seriozitatii, respectului.
Negrul simbolizeaza, ca si albastrul, apa. Reprezinta, de fapt, absenta culorii. Este legat de profunzime, mister, negativism, tristete adanca, ura profunda, independenta, stare proasta de spirit, magie, dar si de putere, stabilitate si chiar protectie. In cantitati mici faciliteaza introspectia, dar in exces devine deprimant.