"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit" - Buddha

sâmbătă, 11 iulie 2009

Cum să-i ascultăm pe ceilalţi

Liniştea e de aur în conversaţie, căci celălalt este mult mai interesat de propria sa persoană decât de noi, deci să-l ascultăm cu simpatie dacă tot vrem să-l "câştigăm" de partea noastră, trebuie să-i acordăm întreaga atenţie, ascultându-l. Fiecare om are o dorinţă profundă de a fi ascultat, pentru că aceasta îl face să se simtă mai bine şi mai important.
Atunci cînd ne manifestăm ca un ascultător activ, îi facem un compliment celeilalte persoane, chiar fără să rostim un singur cuvânt. Dacă o ascultăm în timp ce vorbeşte despre ceea ce crede ea că este important topim repede gheaţa care există adesea în cazul unor prime întîlniri.
Ascultarea activă este un mod deosebit de a reacţiona, pentru că îl încurajează pe celălalt să continue să vorbească şi ne permite, în acelaşi timp, să avem certitudinea că înţelegem ceea ce ni se spune. Din cele 40 000 de impulsuri primite în fiecare secundă de urechile, ochii, mâinile noastre sau de tot restul corpului, nu putem capta decât câteva, asupra cărora ne focalizăm atenţia. Iar ce anume va fi captat este mult influenţat de factori cum sunt : aşteptările noastre, nevoile, credinţele, interesele, atitudinile, experienţele şi cunoştinţele noastre. După cum afirmă F. Sathre, R. Olson şi C. Whitney, autorii cărţii intitulate "Să conversăm": "Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune, ascultăm cu atenţie jumătate din ce am auzit şi ne amintim jumătate din ce am ascultat". Cu alte cuvinte, avem tendinţa să auzim ceea ce vrem să auzim şi să vedem ceea ce vrem să vedem. Aşa cum spunea Fritz Perls, fondatorul mişcării terapeutice gestaltiste, "imaginile lumii nu intră în noi în mod automat, ci selectiv. Noi nu vedem, ci căutăm, cercetăm, scrutăm ceva. Noi nu auzim toate sunetele din lume, ci ascultăm".
Din aceste motive, mesajul trimis nouă este adesea diferit de cel pe care-l creăm noi din semnele care ne stau la dispoziţie. Impresia noastră este, de multe ori, departe de intenţia celeilalte persoane. Adesea mesajele sunt decodificate incorect, fără ca nici una din părţi să ştie vreodată că a existat o neînţelegere.
A asculta activ înseamnă deci a comunica emiţătorului ce înseamnă pentru noi mesajul său, ce am înţeles noi din ceea ce am auzit. Acest lucru îi permite să-şi dea seama că-l ascultăm, în primul rând si în al doilea rând că-l înţelegem, iar nouă ne permite să ne confirmăm sau să ne clarificăm impresia percepută. Iată un exemplu de ascultare activă:
Ea : Nu ieşim niciodată nicăieri.
El : Te plictiseşti şi vrei să facem o excursie. (Ascultare activă.)
Ea : Da. De mulţi ani tot spunem că o să facem o excursie prin ţară, când vom ieşi la pensie. Hai s-o facem acum!
Ascultarea activă este foarte folositoare în două situaţii:
- când nu suntem siguri că am înţeles ce vrea să spună cealaltă persoană;
- când ni se transmite un mesaj important sau cu un conţinut emoţional. Atunci când recurgem la ascultarea activă, să ne concentrăm asupra sentimentelor exprimate de ceilalţi, asupra conţinutului mesajului sau asupra amândurora, în funcţie de ceea ce credem că nu am înţeles bine şi ceea ce considerăm că este cel mai important. Pentru a ajunge la un răspuns, să ne punem întrebarea: "Ce simte interlocutorul?", "Ce mesaj încearcă să ne transmită?"
Cînd transmitem celuilalt concluzia noastră, să începem prin a ne adresa direct cu: "Dumneata/Tu ..." , determinând astfel un răspuns la fel de direct, adăugând în încheiere "... Am dreptate?" În felul acesta vom putea afla imediat dacă concluzia noastră a fost corectă, iar dacă nu a fost, atunci emiţătorul mesajului ne va lămuri exact asupra a ceea ce a vrut să spună.
Mulţi oameni relatează despre ameliorări evidente ale relaţiilor lor cu ceilalţi din momentul în care au încetat să-i mai judece şi au început să-i asculte activ.
Ascultarea activă este un mod excelent de a-i încuraja pe ceilalţi să ne vorbească. Interesul pe care-l arătăm îi va determina adesea pe oameni să fie mai vorbăreţi. Faptul că nu le criticăm gândurile şi sentimentele îi va face să se simtă mai bine şi să se destăinuie mai profund în legătură cu mai multe probleme decât în altă situaţie.
Ascultarea activă ne ajută să lăsăm deoparte dialoguri interne perturbatoare, să participăm la ceea ce povestesc alţii şi să trăim sentimentele lor. Vom constata cu surprindere că atunci când ne concentrăm nu asupra noastră, ci asupra partenerilor de conversaţie, ne vin în minte mult mai uşor lucruri despre care putem discuta. Şi, având în vedere că am arătat atâta atenţie ascultându-i, este mult mai plauzibil că şi ei vor dori să ne asculte.
În timp ce aplică ascultarea activă, multă lume ignoră sau minimizează intensitatea sentimentelor despre care i se vorbeşte. Este ca şi cum ar crede că dacă nu bagă în seamă nişte sentimente, acestea vor şi dispărea. Este tocmai invers. Neluând în considerare realitatea şi intensitatea emoţiilor celorlalţi, ele vor avea tendinţa să se accentueze, în vreme ce arătând înţelegere, printr-o ascultare activă, aceasta poate avea un efect cathartic.
Este necesar, deci, să exersăm, pentru a ne putea concentra exact asupra a ceea ce spune celălalt.

4 comentarii:

  1. Frumos ceea ce scrieti numai ca prea multa influienta orientala....ce ziceti despre aceasta emisiune http://www.ktotv.com/cms/videos/fiche_video.html?idV=00044598&vl=video_nouveautes

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua,
    vad ca nu este in totala concordanta cu dvs. aceasta influenta orientala... si, totusi, remarc ca sunteti de acord cu ea intr-o oarecare masura...
    Motivele mele in abordarea ideilor din aceasta perspectiva nu este influentata de studiul lor in profunzime, ci de credintele care mi s-au inradacinat putenic in suflet datorita experientelor trecute care m-au pus greu la incercare. Salvarea mea a fost, pe langa rugaciune, studierea astrologiei ajutandu-ma la o mai buna autocunoastere, autoevaluare a personalitatii rezultand astfel o mai buna concordanta a ceea ce-mi doresc cu ceea ce fac; psihologie, religii care, am conchis, ca vorbesc despre aceleasi lucruri dar cu alte cuvinte si in alte metafore, astfel ce nu am reusit sa cunosc in ortodoxism, am cunoscut in budism sau baghavad gita, sau baptism, etc. ; filosofie, spiritualitate; totul pentru incercarea de a da un sens vietii pe care, eu pentru mine, am reusit sa-l gasesc.
    Cred ca Dumnezeu face parte din noi in aceeasi masura in care face parte si raul . Am ajuns la convingerea ca noi suntem cei care avem puterea de a ne alege stapanul prin infruntare, abtinere, constiinta prin ceea ce alegem sa facem (a face bine sau nu, a ierta sau nu, a fi sincer atat cu noi cat si cu restul sau nu...), intrun cuvant - Vointa -.
    Cred foarte mult in puterea noastra de a fi ceea ce suntem, de a ne manifesta armonic, in echilibru, cred intr-un Dumnezeu care nu mai e acelasi, in viziunea mea, cu cel de dinaintea convingerilor prezente, cred ca Dumnezeu e peste tot cu noi, iar oamenii trebuiesc iubiti si prin iubire, intelegere, constientizare de sine si pace interioara ei se pot intoarce la adevaratele lor valori.
    Despre acea emisiune nu pot sa va spun prea multe, nu inteleg foarte bine franceza, din pacate. Desi am dedus cat de cat ce vor sa spuna, e posibil sa fi inteles gresit. Am s-o urmaresc inca o data pentru ca ma intereseaza, iar daca ma voi simti mai sigura pe ceea ce spune am sa revin.

    RăspundețiȘtergere
  3. inseamnă că ai intrat rău de tot în transă, Oli :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu inteleg de ce spui asta...
    Oli

    RăspundețiȘtergere