Deci,.... pentru voi, poate, pare un inceput (ce scriu acum), pentru mine e nesfarsit.
Dupa cum ati vazut, pe mine ma intereseaza foarte mult partea spirituala a vietii, ma preocupa tare, prea tare ar spune unii, incat am ajuns sa fiu catalogata... Dar... in final, nu-mi pasa. Tot ce tine de karma, de evolutia sufletului, de puterea de a fi sau a deveni ceea ce "esti deja", de a intelege sau a gasi "calea" (pe care o stiu, de fapt, doar ca nu pot, inca)....
Ce este corect a face?
- sa-i "pedepsim" pe cei care, constiinta noastra ne spune ca, gresesc? (pedepsim = ma refer la faptul de a spune verde-n fata si sa le dam o lectie pentru a putea invata si ei din greselile pe care le fac, binenteles, cu conditia iertarii (aceluia ce a gresit), deoarece majoritatea o iau ca pe o ofensa...)
- sa-i iertam, pur si simplu, si sa mergem mai departe... (cum o fi,... o fi...)
???!!!
In final, sinceritatea este cea mai importanta ( spune si porunca Domnului), dar daca eu sunt total directa si sincera, astfel dand si o "lectie" celui ce m-a suparat, oare nu-l jignesc (prea mult spus), nu-l fac sa se simta neindreptatit sau socat pana la a-mi purta pica pentru cele spuse?
Sau e mai bine sa-i atrag atentia cat mai exact cu putinta si sa impachetez vorbele (pana nu mai intelege, de fapt, adevaratele simtaminte) astfel incat sa nu ranesc profund pentru a-mi asigura iertarea (vezi articolul http://psihologic.blogspot.com/2007/12/despre-iertare-sikarma.html
Pentru mine asta reprezinta o dilema profunda.
Stau, observ, vad si tot nu pricep.
Din anumite p.d.v. pare mai buna prima optiune, dar..., totusi, karma?!!!!
Va doresc un Paste fericit alaturi de cei dragi!
"Tot ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce am gandit" - Buddha
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Dilema...
Publicat de Oli la 00:36
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
In general, iertarea este calea care topeste starile rele de moment, dar mai ales continuarile karmei care ar avea loc daca nu am ierta. Lantul se rupe prin iertare si iubire. Apoi mai sunt si cazurile cand putem atrage atentia ca celalalt a gresit si sa pretindem un anumit comportament schimbat, dar sunt rare aceste situatii. Iar in planul absolut personal, tot iertarea este bine sa fie implicata si in situatia a doua, poti atrage atentia deja iertand si neasteptant un anumit raspuns.
RăspundețiȘtergereDar, repet, sunt rare cazurile intre adulti cand ne putem permite sa primit altceva. De regula, cand cineva actioneaza intr-un mod pe care il consideram de neacceptat pentru noi intrerupem relatia, nu ii facem educatie.